Viata practica la 3 ani

Încurajând copilul să se implice în activitățile zilnice îl veți ajuta să devină independent, să capete încredere în forțele proprii, să își satisfacă nevoile de mișcare și de cunoaștere și să devină responsabili.

La începutul anului vă povesteam despre activitățile practice pe care le făcea David. Atunci avea 2 ani. Din ianuarie și până acum situația a avansat.

Încă folosește Learning Tower-ul, fie gătind jucării, fie real. Oricum, pentru el, activitatea de viață practică realizată zilnic este… evident, gătitul. El este “bucătal”. Chiar și în turn, joaca este mai complexă: cere legume din frigider, le taie, și lichide, suc de roșii, borș, lapte, folosește șervețele pentru a crea pești, cere colorant pentru a schimba culoarea apei, bine că nu ne pune să gustăm ce a gătit… încă.

Face ou în tigaie de teflon, doar sub stricta mea supraveghere, pune ciorbă cu polonicul pentru fiecare în farfurie. Mai nou îi place să facă lapte cu cacao. Pune lapte cald în cană, gustă să fie cât trebuie de cald, pune pudră de roscove și miere, amestecată și gata. În prima zi când l-am lăsat să facă toate astea a băut 3 cănițe, numai de dragul de a-și face singur.

viata-practica-la-3-ani-1

În seara dinainte de a fi veni Moș Nicolae ne­-a preparat un ceai, aproape singur, cel mai bun ceai pe care l-am băut până acum, evident 🙂 . De atunci bem ceai în fiecare seară.

Se spală pe mâine și uneori chiar și pe dinți, folosind un scăunel pentru a ajunge la chiuvetă.

Îi place să pună diverse în borcane, nu vreți să știți cât de des le golește și le umple iar.

viata-practica-la-3-ani-3

Strânge cu maturica când face mizerie și șterge cu șervețele umede unde murdărește. Și masa o șterge după ce mănâncă, nu întotdeauna, doar când vrea el.

viata-practica-la-3-ani-4

Uneori, rar, își aranjează singur micul dejun, din variante puse de mine. Mănâncă singur la orice masă.

Spală vase, ar vrea el mai des, dar la cât șterg după el mă lipsesc uneori de ajutor, recunosc 🙂 .

Duce gunoiul, uneori doar până la ușă, alteori până jos la tomberon, bineînțeles când nu este sacul greu și prea mare.

Pune rufe la spălat, detergent în cuvă și mă ajută să le întind. L-aș lăsa să întindă singur, dar e mai complicat la noi acasă. Chiar spală și manual, atunci când face baie, cere din când în când o haină și o spală bine cu șamponul lui … nu știu dacă bine este chiar cuvântul potrivit 🙂 .

Se dezbracă și îmbracă singur, astea sunt achiziții mai noi, cred că a ajutat și grădinița unde este lăsat să facă destule singur. Despre experiența noastră cu gradinița privată vs grădinița de stat v-am povestit ieri.

Ascute creioane, în fiecare zi, mai mult ascute decât colorează.

Își face singur nevoile la olită, își dă jos pantalonii și boxerii, apoi se îmbracă și aruncă oliță la WC, mai nou și nimerește.

Așează pantofii de la intrare și îi pune la locul lor în pantofar. Poate îl învață și tatăl lui să facă asta 🙂 .

Șterge mobila cu șervețele umede și mai ales spală geamul de la mașina lui roșie.

Nu vă închipuiți că face toate aceste activități în fiecare zi, este după dispoziția lui. Nu insist niciodată, nici să facă, nici să nu facă ceva. Este liber să se implice într-o activitate, îi dau spațiul, timp și loc să facă treburile așa cum consideră, atât timp cât nu pune în pericol pe nimeni și nimic. Îl îndrum atunci când solicită asta, sau simt că are nevoie, înghit în sec atunci când umple mobila de bucătărie cu spumă și gresia din baie cu pipi, din fericire sunt din ce în ce mai rare accidentele de genul acesta, și-a dezvoltat foarte bine motricitatea fină și grosieră.

Este bine, am ajutor în casă 🙂 ar fi genial dacă ar și călca, dar pare să cam semene cu ta-su, nu cred că voi avea norocul să îi placă să calce, tot în grija mea rămâne.

Just Have FUN !

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create887

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu