O tehnică de ajutor pentru atacuri de panică

O tehnică de ajutor pentru atacuri de panică

Trăim vremuri grele care ne pot zgudui dureri vechi și ne pot naște tot felul de temeri noi. Am auzit foarte des în ultimele săptămâni despre oameni care se luptă cu atacurile de panică. Și este normal. Suntem forțați să ne schimbăm modul obișnuit de a trăi, în timp ce nu avem un deadline pentru asta și nici prea multă certitudine asupra unui viitor apropiat liniștit. O tehnică de ajutor pentru atacuri de panică ne poate ajuta.

 

Cei care au trăit până acum câteva atacuri de panică, învață să le recunoască începutul. Eu am învățat. În urmă cu mai bine de 10 ani l-am trăit pe primul. A fost o perioadă în care am citit mult despre asta și m-am analizat foarte mult pentru a fi pe fază când apar. Tot trăind atacuri de panică am găsit și o soluție simplă care mi-a fost de mare ajutor în anii care au urmat.

 

Fii atentă la corpul tău, menține o poziție dreaptă și respiră calculat. Mai exact, inspiri pe nas ușor și numeri până la 4. Apoi expiri la fel de ușor pe gură și numeri până la 4. Rămâi concentrată doar pe inspirat și expirat și pe numărat până la 4. Pe mine mă ajuta și să țin mâna pe inimă. 

 

Da, atât de simplu. Uneori, metodele care ne pot ajuta să facem față vieții, sunt extrem de simple. Oricare din aceste 5 tehnici de repirație vă pot liniștiți când vă luptați cu anxietatea.

 

Atacurile de panică sunt ca un strigăt de ajutor. Ne spun clar că trăiește în noi o spaimă uriașă. Soluția pe termen lung este să mergi la bază, să afli de unde vin, să vindeci partea aceea și ele nu se vor mai întoarce. Dar până la vindecare fii atent când simți că te cuprind și respiră ca mai sus. Va fi bine!

 

Sursă poză: Teo Ungureanu

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create513

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu