Numele care si-a ales blogul. Povestea Pisicii pe sârmă

Bloggul Pisicii pe sârmă 🙂 am început să îl citesc tocmai pentru că m-a atras numele, așa că, Ioana, ai făcut o alegere tare bună. Apoi am cunoscut și pisica autoare la un eveniment unde apariția mea nu a fost asortată evenimentului și de atunci ne tot conversăm. Poftiți de citiți pisica 🙂 ! 


 

Nu mai scrie toate prostiile pe Facebook, fă-ți și tu un jurnal. Așa mi-a spus o cunoștință într-o discuție, enervată de postările mele pline uneori de subînțelesuri nedorite. Nu știa ce avea să pornească în mine. Am realizat că vorbesc mult singură, circul cuvinte care devin propoziții, apoi fraze și adevărate dialoguri. Postările mele pe Facebook erau într-adevăr kilometrice și poate uneori deranjante.

Numele care și-a ales blogul. Povestea Pisicii pe sârmă (2)

Și uite așa, într-o zi de iarnă, stimulată de conversația aceea deloc plăcută, mi-a venit ideea de a-mi face nu un jurnal, ci ceva mult mai mult. Un loc în care să povestesc, să vindec, să inspir, să trăiesc. Deși mi-a făcut inima să zburde, am alungat gândul și l-am surghiunit într-un sertar cu proiecte mentale. A stat acolo niște ani, până când, bang, a venit numele – Pisica pe sârmă. Pisica era numele meu de alint, folosit de consort și preluat de toți prietenii noștri, echilibrul îl caut des și prea rar îl posed. Simțeam că am găsit numele perfect. Mă reprezintă, e sonor, e de impact. Și totuși nu aveam curaj. Mă gândeam că nu o să găsesc subiecte, că nu o să mă citească nimeni, că o să am discuții cu Pisicul consort pentru că ne expunem prea mult. Și m-am perpelit așa luni bune.

Cu numele în minte și blogul în inimă, am făcut în așa fel încât să fiu prezentă la Social Media for Parents, evenimentul anual care adună laolaltă toți bloggerii de parenting. Eram aspirantă la blog și făcusem promisiunea că îi voi da drumul cât mai curând. M-am simțit ca peștele în apă la eveniment și, la aproape 3 luni după, am dat drumul  pisicii să zburde pe sârmă.

Așa s-a născut Pisica pe sârmă 

Numele care și-a ales blogul. Povestea Pisicii pe sârmă (1)

A fost cadoul meu pentru mine. L-am lansat pe 29 septembrie, de ziua mea, ca o variantă personală mereu în schimbare, mereu în încercarea de a deveni mai bună.

Să lansez blogul a fost simplu. Nume aveam – și încă ce nume J, idei cu sutele. Timp și disponibilitate să fie. Și sunt. Cu greu, cu prețul orelor de somn, cu griji și întrebări, dar și cu foarte multe satisfacții.

La foarte scurt timp de la lansare, am derulat și o campanie umanitară, „Desaga cu daruri și fapte bune”, o campanie prin care am strâns cadouri de Crăciun pentru câteva cazuri sociale. A fost o nebunie frumoasă, la care au răspuns pozitiv mult mai mulți oameni decât mă așteptam.

Au urmat alte proiecte speciale, de data asta nu umanitare, ci de educație și dezvoltare personală. Serialul „Învățământul în lume” ne poartă prin mai multe sisteme de învățământ și ne arată că se poate și altfel. Am ajuns la 16 episoade și de fiecare dată descopăr lucruri noi, care mă uimesc. Mai este „Gândul bun de alungt cele trei ceasuri rele”, un proiect prin care îmi propun să adun gânduri bune de la oameni frumoși.

Blogul este locul meu de întâlnire cu mine și cu din ce în ce mai mulți oameni. Este proiectul în care mă implic cel mai mult și îmi doresc cel mai tare să iasă. Pentru că mă pun în el pe mine, fix așa cum sunt, fără măști și ascunzișuri, un om mereu în căutarea echilibrului și a varintei sale mai bune.

 

Alte povești cu și despre bloggeri găsiți aici.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create857

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu