De ce au copiii nevoie sa alerge

Am  fost la o nuntă cu David la purtător. Am ajuns devreme când erau puțini invitați veniți. Muzica se auzea încet și copiii aveau ringul de dans doar pentru ei. David parca mașini cu un prieten apropiat de vârstă, apoi alerga pe toată scena, râdea , se punea jos, dansa în legea lui și tot așa vreo oră, până a obosit și s-a cuibărit în brațele mele pentru un somn lung. Prietenul îi ținea companie din când in când. Eu îi admiram și îi pozam. Li s-a alăturat și o fetiță, să fi avut vreo 4 ani, veselă să se zbenguie și ea. Nu a durat mult. Mama a venit să o anunțe apăsat că are voie doar să danseze frumos, dacă nu, o duce acasă. Fetița s-a conformat și s-a așezat pe un scaun uitându-se la iezii veseli cum țopăiau. I-aș fi spus și eu mamei mai târziu, că n-are voie să danseze, doar să stea la masă frumos, că altfel o duc acasă. Mi-o și imaginam cum șade cu bărbia în pumni în timp ce noi dansam o Brașoveanca.

Nu de puține ori am întâlnit părinți si bunici care se străduiesc cu orice preț să țină un copil în loc, chiar dacă sunt în parc sau într-o sală de activități, adică nu în locuri în care este de bun simț să cauți o soluție pentru liniște. Întotdeauna sunt argumente dubioase, cum ar fi ”răcești în gât”, ”îți boțești hainele”, ”faci praf”, ”te murdărești”, ”o să cazi” etc. Păi, soluțiile sunt simple: află că nu face roșu în gât de la alergat, nu îi mai călca hainele sau nu îi da haine care se șifonează, cumpără mașină de spălat, sigur că o să mai cadă dar așa află și cum să se ridice etc

De regulă, copiii mici au două viteze repede și foarte repede. Depinde și de temperamentul fiecăruia, dar în general ei adoră să facă mișcare fără foarte multe constrângeri. Dar suntem tentați să ne creștem copiii în funcție de dorințele și temerile noastre și mai puțin în funcție de nevoile lor și asta fiindcă uneori nu înțelegem necesitatea vitală a unor acțiuni realizate de ei, sau fiindcă suntem prea atenți la ce percepem noi și prea puțin empatici, sau fiindcă ne pasă prea mult să avem un copil cuminte, care stă locului și citește Eminescu la 3 ani.

Și copiii chiar au nevoie să alerge. Mișcarea, fuga, cățăratul, rostogolitul sunt nevoi esențiale cu care se nasc și primele modalități de a cunoaște lumea. Uite vă scriu aici cu liniuță câte argumente pro-mișcare găsesc rapid:
– În special copiii mici învață prin propriile mișcări, descoperă lumea fiind liberi să exploreze, să se joace, să se exprime.
– Își dezvoltă structura fizică, pornind de la mușchi, articulații, oase și până la inimă, plămâni etc, adică întregul corp, în plus favorizează buna circulație a sângelui și o bună oxigenare a creierului.
– Își dezvoltă și îmbunătățesc abilitățile motrice (mers, alergat, cățărat, sărit etc).
– Se eliberează de tensiuni (jocul și mișcarea fizică sunt cele mai utile și plăcute metode de a te relaxa).
– Își cunosc propriul corp și propriile limite.
– Învață de mici cât de important este să ai o viață activă.
– Socializează și chiar află prin exercițiu practic ce înseamnă lucrul în echipă, acceptarea regulilor, cooperarea etc.
– Este fericit … cine nu este fericit când se simte liber !? Și cine nu vrea un copil fericit !?

Și totuși de câtă mișcare are nevoie un copil zilnic? Studiile spun cam așa:
– 0-1 an – în intervalul acesta nu există o anumită recomandare calculată în timp, dar au clar nevoie de mișcare și interacțiune, lucru care le va dezvolta capacitățile motorii și le va oferi posibilitatea de a cerceta mediul înconjurător.
– 1-3 ani – au nevoie de minim o oră și jumătate de exercițiu fizic, din care o oră de joc liber, adică nu o activitate organizată neapărat (de obicei preferă alergatul, săritul, cățăratul, joaca cu mingea, mersul pe tricicletă/bicicletă/trotinetă etc).
– 3-6 ani – au nevoie de minim două ore de exercițiu fizic, din care o oră de joc liber și o oră de activități fizice organizate (este recomandat un sport de echipă care aduce și multe alte beneficii).
– peste 6 ani – au nevoie de minim o oră de exercițiu fizic.

Sigur că nevoia de mișcare depinde de la o vârstă la alta și chiar de la un copil la altul, important este să ne cunoaștem propriul copil, să îi respectăm nevoile și să îl stimulăm.

David este foarte energic, aleargă mult, îi place să se cațăre, adoră jocurile care presupun multă mișcare și doarme tun și seara și la prânz 🙂 , în plus este fericit și noi pe lângă el! Așa că, aleargă mamă cât vrei tu!
De ce au copiii nevoie sa alerge

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

2 comentarii la „De ce au copiii nevoie sa alerge

  1. Ce poate sa insemne pt. un copil de 4 ani, a dansa frumos??!!
    Exista adulti care inca nu au invatat sau nu stiu, si nici nu vor as stie ce inseamna a dansa frumos. Ar trebui la nunti sa stea asezati la masa pt ca nu danseaza dupa standarde.
    Iti multumesc pt. astfel de Postari. Poate ca as fi facut si eu astfel de greseli. Prin astfel de Povesti imi dau seama ca trebuie sa fim mai deschisi, sa ne gandim mai intai la nevoiile, la dorintele copiilor nostri si apoi la regulile societatii.
    Un copil ar trebui sa nu aibe haine de gala, curate. Nu ar trebui sa aibe haine de mers in vizite la rude. Nu trebuie sa stie cum se danseaza frumos, cum se canta frumos, cum se mananca frumos sau alte lucruri care trebuie sa fie facute frumos. Un copil trebuie sa invete astfel de lucruri cand este necesar si intr-un mod placut.
    Cui nu ii place de mine, de copilul sau sotul meu murdari si botiti din cap pana in picioare sa nu se uite.
    Cand stiu ca urmeaza sa ma intalnesc cu David, cu nepotica mea sau alt copil am cateva regului:
    1. Ma imbrac in haine ” de tavaleala ” (sun comode pt. a ma putea juca fara grije, se pot murdari, pata, boti,spala si mai ales se pot inlocui )
    2. Imi prind parul sa nu ii tenteze.

  2. Corect in tot ce spuneti. Societatea prea scortoasa nu are ce cauta in lumea copiilor.Mi-aduc aminte Simona cum l-ai adus pe Marcy,dintr-o plimbare, plin de de noroi din varful capului in varful bocancului…de era sa faca tac-tu infract….Iar voi mureati de ras si eu ma stapaneam cu greu sa nu rad !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu