Oricât de mult ai citi și te-ai pregăti pentru inevitabilele crize de furie ale copilului, nu înseamnă că, atunci când apar, te simți ca și cum abia ai ajuns la un Spa cu all inclusiv. Nici măcar pe aproape! În schimb, informarea te învață cum să mai previi din ele, cum să le accepți. Cum să înțelegi că sunt normale, că nu e nimic în neregulă nici cu copilul tău și nici cu tine. Și este important să-ți gestionezi propriile trăiri în perioada crizelor de furie, în așa fel încât, să nu agravezi din trăirile lui.
Treaba ta ca părinte nu este să faci tot posibilul să previi un tantrum. Treaba ta ca părinte este să faci tot posibilul să nu ai tu unul.
Da, știu, e greu, mai ales când se dezlănțuie și ești într-un loc public și simți o mie de priviri asupra-ți. E și mai greu pe măsură ce el plânge cu patos și tu simți că parcă nu reușești să faci nimic. Și ai vrea doar să se liniștească. Se va liniști, după ce va scoate toate apăsările afară. Pentru că asta sunt crizele de furie, o descărcare de tensiuni, frustrări, frici, stres. Prin urmare dacă este inhibat sau distras frecvent de la ce simte, va deveni un copil interiorizat, care nu este în contact cu propriile trăiri și cu propria vitalitate.
Ce te poate ajuta pe tine, ca părinte, când copilul intră în perioada crizelor de furie?
– Să înțelegi normalitatea și necesitatea lor. Pentru asta îți recomand cartea „Lacrimi și crize de furie”, scrisă de Aletha Solter.
– Să nu te mai simți vinovată când el are o criză de furie. Este absolut imposibil să faci în așa fel încât copilul tău să nu fie frustrat în veci. Frustrarea face parte din viață. Important este cum îi facem față și aici, noi, părinții, avem mult de lucru. Noi îi învățăm, treptat, în funcție de vârstă și conjunctură, să gestioneze astfel de emoții.
Să previi momentele de criză care sunt cel mai greu de conțin de către tine. Să le amâni dacă nu le poți conține.
– Să fii atentă la copilul tău, să îl cunoști, să îl simți când e pe cale să răbufnească. Să fii atentă la tine să știi când nu poți să duci, de exemplu dacă ești într-un supermarket și nu te simți confortabil cu expunerea. Și să fii pregătită să apară mai târziu tatrumul.
– Să îți amintești că este copilul tău pe care îl iubești, chiar dacă te face uneori să-ți fiarbă sângele în tine. Nu te testează, nu te sfidează, nu se joacă cu nervii tăi. Pur și simplu nu poate altfel și nu știe altfel să descărce toate nemulțumirile adunate și/sau toată oboseala.
– Să tragi aer adânc în piept. Să cunoști câteva tehnici de relaxare.
– Să analizezi ce te doare pe tine mai exact atunci când el are o criză de furie. Ce produce în tine, ce atâță, ce te sperie, ce e acolo în tine, ce îți spui de fapt, ce îți amintește? Pentru unii părinți durerea vine din crezul pe care îl au, că pot fi iubiți când sunt buni și când copilul face o criză înseamnă că ei, părinții, nu sunt buni. Pentru alții poate fi revolta că ei nu am fost acceptați așa furioși, copiii fiind. Pentru alții poate fi activată frica pe care o simțeam când știam că vor fi certați sau pedepsiți pentru criza lor de furie. Pentru fiecare poate fi altă durere. Dar să te uiți la ea, să o vindeci, să o înțelegi, înseamnă să fii mai disponibil pentru copilul tău.
– Să ai răbdare, va trece, va fi bine, vor veni altele 🙂 !
Sursă poza: 傅甬 华 @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
