Ce le spunem copiilor despre Coronavirus fără să îi speriem sau să le inducem frica de moarte?

Ce le spunem copiilor despre Coronavirus

În primul rând, informați-vă voi corect, înainte de a le spune copiilor ceva. Un articol foarte bine documentat despre Coronavirus, pe înțelesul tuturor și echilibrat, a fost scris de dr. Daniela Shah și altul cu informații utile și direct spuse a fost scris de dr Irina Costache. Da, doctori! Este important ce le spunem copiilor despre Coronavirus pentru a nu-i speria.

 

Eu nu vreau să vă sperii cu #StămAcasă și #Rămâneți izolați dar cred că, cu cât stăm mai mulți izolați, mai multă vreme, cu atât avem șanse mai mari să scăpăm de nebunia asta mai repede.

Ce i-am spus copilul meu despre Coronavirus, izolare și toată această perioadă?

Inițial nu foarte multe, ca să fiu sinceră cu voi. I-am oferit câteva informații de bază, dar în momentul în care am decis să ne izolăm și noi, am realizat din reacția lui că este momentul unei discuții amănunțite. Cum așa? A coborât din mașina, a pus imediat cotul îndoit la gură și la nas. L-am întrebat ce s-a întâmplat, din moment ce nu tușea și nu strănuta. A răspuns că încearcă să nu respire ca să nu ia virusul. Oricât de amuzant a părut pentru o secundă, eu am înțeles că nu am discutat suficient despre asta. Copilului îi era frică să nu se îmbolnăvească doar pentru că respiră.

Este foarte important să adaptăm discursul nostru la vârsta pe care o are copilul, la nivelul lui de dezvoltare și la alte particularități pe care le cunoaștem despre el.

Indiferent de subiect, sex, viruși, violență, bulllying, etc. este foarte important să discutăm deschis cu copiii noștri. De multe ori ceea ce nu cunosc și nu înțeleg, deși văd ceva și aud ceva, îi pot speria mai mult decât adevărul. Necunoscutul creează foarte multă anxietate. Să le oferim suficiente informații cât să poată să înțeleagă aceste fenomene, dar nu prea multe încât să îi sperie. Este foarte important să adaptăm discursul nostru la vârsta pe care o are copilul. Și la nivelul lui de dezvoltare și la alte particularități pe care le cunoaștem despre el. 

Fiți voi sursa lor de informare! Nu îi expuneți la știrile TV!

Eu îl feresc în general pe David de știrile TV. Nu știu ce se va spune acolo, nu am încredere în general în capacitatea lor de a oferi informații doar atent verificate și întotdeauna există știri cu impact negativ (violuri, accidente cu morți și tot așa). La noi TV-ul este deschis strict pentru anumite posturi de desene animate, Netflix, HBO Go și Nintendo Wii. Eu mă informez de pe site-urile online care oferă doar informații verificate prin sursele oficiale. Ministerul Sănătății este primul pe care îl citesc acum (deși site-ul lor este incredibil de greu de frunzărit). 

 

Dacă aveți copii mai mari, acum este o bună ocazie să discutați cu ei despre știrile false, importanța informării corecte, atenția la mesajele pe care noi le transmitem, impactul unor astfel de perioade asupra oamenilor ca indivizi și ca grupuri.

Spuneți-le ce înseamnă virus, pandemie, anxietate, izolare, în termeni simpli, direcți și neutri.

Când zic ”neutri” mă refer să evitați să îi faceți să se simtă în pericol. Dați-le exemple de mai multe tipuri de viruși, cum se iau, cum reacționează organismul, care sunt soluțiile. Folosiți-vă de ultima lui răceală pentru exemplificare, cu atât mai mult cu cât este un foarte bun exemplu că îți revii după contactarea unui virus.

Nu este cazul să îi speriem sau să le inducem frica de moarte!

Băiețelului meu i-am explicat că este un virus apărut nou pentru care medicii nu au încă un vaccin și care se răspândește foarte repede. Dar medicii și oamenii de știință lucrează la asta acum, să găsească soluții și vor găsi. I-am spus și că virușii nu umblă așa la întâmplare prin aer, ca vântul. Ei se transmit atunci când cineva care îl are, strănută sau tușește aproape de tine. Sau nu se spală corect pe mâini și atinge o clanță. Punem și noi mâna acolo să deschidem ușa. Apoi nu ne spălăm, dar o ducem la gură și așa am înghițit și noi virusul. Din acest motiv este important să păstram distanța fața de oameni și este și mai important ca în aceasta perioadă să stăm cât mai mult în casă. Până când virusul va pleca liniștit de unde a venit, că aici nu îl mai bagă nimeni în seamă. Sau inventează medicii vaccinul sau medicamentul care teleportează virusul la casa lui.

 

David are 6 ani, crearea unei astfel de imagini, ca un desen cu un virus care se plictisește și o roiește de unde a venit, îl ține departe de anxietatea de moarte. Cu atât mai mult cu cât la 6 ani ai lui a pierdut și o soră și un bunic. Eu am mare grijă să îi spun adevărul. Îl mențin în realitatea vieții noastre, dar nu îi cresc anxietatea provocată de teama că ar mai putea pierde pe cineva.

Ce facem dacă ne întreabă direct dacă mor oameni?

M-a întrebat și i-am spus că au existat câteva persoane care au murit. Erau oameni bătrâni sau oameni care deja erau foarte bolnavi și organismul lor nu s-a descurcat cu acest nou virus. Am încheiat iar cu mesajul de mai sus ”medicii și oamenii de știință lucrează acum pentru a inventa un vaccin sau un medicament care să potolească acest virus și îl vor găsi în curând. Până atunci, ce putem noi să facem este să respectăm regulile de igienă și să rămânem cât mai mult în casă, pentru a nu ajuta la răspândirea virusului”. 

Până la urmă, treaba mea ca părinte este să îmi protejez copilul atât fizic cât și emoțional.

Pentru a realiza asta am vorbit mult despre ce putem să facem noi pentru a ne proteja:

– Ne spălăm și mai des pe mâini. Exact așa am formulat pentru că el chiar se spală atent pe mâini, fără să fie nevoie să îl bat eu la cap cu asta. 

– Dezinfectăm suprafețele folosite des, inclusiv jucăriile. 

– Stăm izolați câteva zile. După asta, în funcție de situație, vom mai rămâne o vreme în casă dacă așa va fi mai bine pentru noi și cei din jurul nostru. 

– Nu primim vizite și nu mergem în vizite. Rămânem în contact doar cu persoanele cu care locuim.

– Profităm din plin de perioada aceasta în care el nu merge la grădiniță și eu nu merg la birou și avem atât de mult timp să stăm împreună. Avem cărți necitite încă, ne jucăm, inventăm activități și jocuri noi, facem experimente cu ce avem prin casă, ne uităm la desene și eu lucrez printre toate astea.

Rămâneți cât puteți de calmi și pozitivi!

Ce suntem și ce simțim transmitem și copiilor noștri. Sigur, nu vă zic să vă mințiți că sunteți bine când vă urlă anxietatea în urechi. Vă gestionați cu greu trăirile, discutați cu un prieten. Aveți deja atacuri de panică, apelați la un specialist. Sunt terapeuți care în perioada aceasta oferă consultații via skype, majoritatea, cel puțin toți cei pe care îi știu eu, nu mai fac terapie față în față o vreme.

 

Și … Fiți și mai blânzi și mai înțelegători cu voi înșivă și cu cei din jurul vostru, zilele acestea! Avem nevoie! Nu trăim deloc cele mai simple vremuri …

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create503

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu