Adevarul e ca si parintii gresesc si pe copii ii ajuta sa stie asta

Nu fac lucrurile perfect cu copilul meu, nici pe departe, nici pe aproape, nici oricum ai privi. Greșesc de multe ori și îndrept uneori. Alteori greșelile se repetă, inconștient. Nu mă sperii de pași strâmbi și mici, îi analizez pe cei care cred că au un impact major asupra copilului meu și îi îndrept în timp ce merg cu ochii larg deschiși la mine și la el.

Se zice că se greșești e omenește, slavă dumnezeilor că s-a inventat vorba asta că mai scoate oamenii din vinovăție.

FotoCredit: Foto Experience Ro

Nu că vinovăția ar fi doar rea, există și aceasta bună parte care te face să încerci să eviți. Vinovăția te ajută atât timp cât te menține conștient că ce ai făcut greșit trebuie evitat altă dată. I-am dat o palmă copilului tău într-un moment în care te-ai pierdut cu firea, vinovăția te ajută să scoți ce este mai bun din tine și altă dată să îți ții mâna în buzunar. Asta dacă chiar înțelegi că bătaia nu este o modalitate de educare și nici nu aduce nimic bun, niciodată, în niciun context, față de nimeni.

Când ne creștem copiii suntem foarte atenți la greșelile lor în încercarea de a-i îndruma. Le spunem zilnic ce nu trebuie să facă și cum să facă altfel. E adevărat că au nevoie de noi pentru asta, e și mai adevărat că existe multe căi prin care îi putem călăuzi fără a-i face să se simtă mici, neînțeleși, neiubiți, defecți. Despre asta, altă dată.

Este bine că greșim. Nu vă așteptați să vă spun asta, dar, da, chiar o cred. Copilul va afla că nu ești acest zeu mutant care știe totul, tot timpul și care face totul perfect iar el, copilul, nu îi ajunge nici la unghia de la picior.

Cum ajută greșelile noastre? Cum să procedăm?

Să recunoșteam că am greșit fără să ne ascundem.

Să nu cautăm să ne găsim scuze, făcându-l pe el vinovat, și nici pe altcineva. El e copilul, noi suntem adulții. Greșeala e a noastră.

”Am greșit că am țipat la tine” în loc de ”Am greșit că am țipat la tine, dar tu nu mă asculți când îți vorbesc”

”Am greșit că am folosit cuvinte jignitoare” în loc de ”Am greșit că am folosit cuvinte jignitoare, dar tatăl tău m-a scos din minți”.

Să îi spunem ”îmi pare rău”. Suntem un exemplu pentru el, să regretăm cu voce tare acțiunile pe care le face, îl învață prin puterea exemplului. Știu că avem tendința de le impune să își ceară scuze față de cineva când greșesc. Are un mai mare impact când îi învățăm prin exemplu.

Să vorbim despre sentimentele noastre și când suntem fericiți, dar și când suntem furioși, triști, obosiți, apăsați de probleme. ”Îmi pare rău că am țipat la tine, am greșit, sunt tristă cu situațiile de la serviciu și nu am reușit să mă controlez, voi încerca să nu mai ridic tonul la tine.”

Să încerci să nu mai repeți. Nu e ca și cum ar calcula copilul de câte ori ai îndreptat o posibilă greșeală, nici nu ar avea cum, dar la nivel inconștient informația se înregistrează.

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Un comentariu la „Adevarul e ca si parintii gresesc si pe copii ii ajuta sa stie asta

  1. de cand era mic mic copilul meu cel mare i am cerut scuze cand am simtit ca am gresit. la fel fac si acum si mi se pare ca e firesc si normal sa fac asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu