Un proiect despre dezvoltarea emotionala a copiilor care imi da incredere ca impreuna salvam suflete

Probabil pare că vorbesc mare, dar măcar simt la fel. Cu asta mă ocup printre multe altele, cu un nou proiect pe care îl iubesc de la prima sămânță apărută în mintea mea. Cu un proiect prin care visez mare și știu sigur că voi schimba drumuri. Ce voi face de fapt? Voi pregăti personalul educațional din câteva școli din mediul rural, să lucreze cu copiii din clasele lor, pentru a-i ajuta să se dezvolte emoțional.

Cum a apărut idee asta? La o cafea. Da! Exact așa. Beam o cafea cu colegii mei, pregătind noua strategie a Fundației Principesa Margareta a României și m-am trezit că mă măcina o întrebare. Mă măcina de ceva vreme, dar am prins curaj să o zic cu voce tare. ”Ce a făcut diferența în viața unui copil care a trăit cu lipsuri materiale și emoționale și totuși a ajuns un adult funcțional, cu job, familie, prieteni, cu mulțumire în suflet?” Un copil ca mine de exemplu. Am întrebat, am adunat răspunsuri și am subliniat elementul constant. ”Un om a crezut în el când avea nevoie să audă că va reuși”. Uite așa:

Horațiu Mălăele: “Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii. Eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: “Tu ești un geniu.” Iar eu am început să fiu.”

Experienţa pe care am avut-o în ultimii 10 ani în lucrul cu copiii proveniţi din medii defavorizate m-a ajutat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde. Este adevărat că trebuie să li se satisfacă nevoile zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor, dar toate acestea sunt incomplete fără un sprijin emoțional. Cum spun eu, să le punem copiilor noștri haine pe corp și mâncare în stomac și să nu uităm să le punem și iubire și încredere în suflet.

Majoritatea copiilor care provin din medii sărăce sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme şi să îşi închidă în ei dorinţele şi nemulţumirile. Cadrul în care se dezvoltă aceşti copiii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor copiilor. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Unii sunt alcoolici, violenți, absenți. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi să își descarce frustrările.

La o mare parte din copiii care sunt beneficiari ai programelor fundației se observă efectele negative ale mediului incomplet financiar şi emoţional din care provin. Sunt copii cu stimă de sine redusă, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab, copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate. Grupurile de dezvoltare personală pe care am început să le implementez în urmă cu câțiva ani s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi și dezvoltă capacitatea de exprimare şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate şi să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Cu ajutorul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, îi ajutam pe copii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile, să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze. Iar în ziua în care urma să lucrăm împreună eu îmi adunam foile și materialele și pe ei îi auzeam spunând veseli ”Mergem să ne jucăăămmmm!!!”. Pentru ei era o joacă și eu mă concentram să le lucrez sufletul.

În mine a crezut când am avut cel mai mult nevoie, mătușa mea și dirigintele din generală, profesor de matematică. Le sunt recunoscătoare și încep proiectul acesta cu o încredere uimitoare că vom salva suflete. Nu pe toate, din pacate știu și asta, dar vom salva câte vom fi lăsați să salvăm și câte se vor lăsa salvate. În interiorul fiecărui copil stă un geniu care cere să fie văzut și lăsat să fie.

FotoCredit: Cristina TR

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

4 Comments

  1. Denisa

    Buna Cristina,
    Sa stii ca mi-am pus mereu aceeasi intrebare, cum Dumnezeu reuseau copiii din familii disfunctionale( alcool, violenta, saracie…) sa ajunga oameni altfel decat cei pe care ii aveau acasa?
    Am fost in preajma unor copii in situatia asta si pot sa te asigur ca ai dreptate, cineva a crezut in ei, au avut prieteni care i-au sustinut si au reusit sa-si implineassca visele.
    Cred ca in momentul in care cineva le arata ca sunt buni, importanti, capabili, motivatia lor creste mult mai repede si mai mult decat in cazul copiilor care “au de toate”.
    Unul din prietenii mei( tatal in pucarie, mama alcoolica), dupa terminarea liceului, neavand relatii si cunostiinte , nu gasea de lucru si a plecat din tara…pe jos!( 1998)
    Avea 19 ani, dar oamenii importanti din viata lui din ultimii 10 ani reusisera sa-i demonstreze ca este imposibil sa nu reusesti, daca esti cinstit, muncitor si-ti cunosti visele.( stiu, cateodata suna asa nerealist pentru vremurile pe care le traim, dar asa a reusit, abtinandu-se sa fure de foame, oferindu-si ajutorul oamenilor, in schimbul adapostului si a hranei).
    Bineinteles ca si temperamentul lor e important, varsta la care au inceput greutatile in familie si multe , multe altele.
    Multa putere iti urez tie si tuturor celor care se ocupa de aceste suflete!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Iti multumim tare mult pentru sustinere! Si ma bucur de fiecare data cand aud de copii incercati de viata care au reusit sa se adapteze si sa fie adulti functionali si impliniti.

      Reply
  2. Aura

    Mi se pare un proiect formidabil. Poate va creste si va fi implementat apoi peste tot. Mult succes!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Multumim mult! Asta sper și eu, să crească și să îl implementăm în toate școlile.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: