Mama care ti-ai pierdut copilul, da-ti timp si loc!

Te cunosc și te recunosc oricând. Tristețea ochilor tăi mi-e carte deschisă. Ești cel mai puternic om pe care îl cunosc. Firește că nu știi încă asta. Nici nu vrei să fii. Ești … tu, cea care ai reușit, aproape miraculos, să nu te destrami când ți-ai îngropat sau incinerat copilul crescut cu iubire în tine. Te-aș îmbrățișa până aș scoate și ultima fărâmă din durerea asta asurzitor de reală. Știu că îți este greu. Știu! Îți promit, va fi din ce în ce, câte puțin mai bine, chiar dacă acum, poate, nu pare că va mai fi vreodată.

Dă-ți timp și loc să te refaci, să te accepti așa cum te simți, să nu te mai judeci pentru ce nu poți. Vei putea mai târziu. Vei recupera cu oamenii pe care îi iubești, tot ce simți că nu poti face azi.

Caută un psiholog bun pe parte de doliu și mergi la el, sau un om care să știe să fie sprijin pentru mame de îngeri. Nu va înfăptui minuni, nu îți va aduce copilul înapoi, dar te poate face să înțelegi normalitatea unor stări pe care le ai, te va asculta, te va lăsa să plângi, să țipi, nu-ți va reproșa nimic, nu va spune să fii altfel decât ești, te va învăța cum să te privești și tu cu aceeași indulgență.

Fii blândă cu tine. Lasă vinovăția să plece. Nu e loc pentru ea. Ai făcut tot ce ai putut cu ceea ce ți s-a dat. Și acum vei face exact atât cât vei putea și va fi de ajuns.

Vorbește cu mame care au trecut prin aceeași situație, cu ceva timp înaintea ta. Vei descoperi că este posibil să mai fii fericit și după moartea unui om pe care îl iubești poate chiar mai mult decât te iubești pe tine. Există Organizația E.M.M.A … sunt prea mulți părinți de îngeri și eu știu câțiva chiar fericiți cu golul lor … încă nu eu.

mama-care-ti-ai-pierdut-copilul-da-ti-timp-si-loc

Înlătură din viața ta tot ce nu îți face bine, oamenii care spun exact ce nu trebuie să auzi, care în loc să te elibereze, îți creează presiune. Ai nevoie să te aduni, să îți conservi orice fărâmă de energie, nu o consuma pe nimic.

Ai grijă de tine și caută să te ajuti. Acum tu ești importată, să te vindeci, să poți să îți găsești liniștea. Când tu vei putea face asta, o vor face și oamenii cu care împarți iubirea. Dormi, plimbă-te, du-te la cumpărături, călătorește, roagă-te dacă tu crezi în Dumnezeu, muncește, sau nu, citește cărți bune, sau deloc, înconjoară-te de oameni sau stai singură … orice crezi tu că te ajută.

Dă-ți voie să simți fericirea când va veni așa firav, aproape insesizabil, ai dreptul să fii fericită, e normal ca viața să își reia cursul chiar dacă, poate, nici nu mai vrei.

Scrie-i scrisori dacă simți că o poți face. Scrie tot ce nu poți urla altora, tot ce nu ai curaj să spui nimănui, păstrează-le sau arde-le, citește-le sau uită de ele. Nu ajută foarte mult dar orice mic ajutor se simte.

Păstrează amintiri cu copilul pe care nu îl mai ai aici. Poze, hăinuțe, lucruri, jucării, orice, să te poți întoarce la ele, când și dacă vei dori vreodată. Dacă simți nevoia să fugi de amintirea copilului tău, fugi, și întoarce-te când vei fi un gram mai bine. Aș vrea să îți spun că poți uita, dar nu te mint, oricât ai munci și oriunde ai fugi, nu vei putea șterge ce s-a întâmplat și nici nu vei putea să te oprești din a fi. Dar, într-o zi, vei descoperi că ai învățat să trăiești cu asta.

Plângi … mult, oriunde, oricând și cu oricine. Este în regulă. Plângi.

Amintește-ți că dincolo de a fi mamă (dacă mai ai pentru cine să fii aici), soție, fiică, soră, prietenă, ești om, unul care a suferit o pierdere mult prea dureroasă și are tot dreptul din lume să simtă orice simte, să țipe, să nu mai poată, să plângă, sau nimic din toate astea … să facă orice îl ajută să se descarce.

Știu că este greu, știu. Știu că doare rău și totul pare fără rost. Știu că nu te mai poți bucura de nimic, oricât de multe ai avea încă. Îți promit! Dă-ți timp și loc!

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

FotoCredit: Cristina TR

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

3 Comments

  1. Paula

    Cat adevar Cristina! Te imbratisez cu drag …

    Reply
  2. Andreea

    Sa stii ca eu revin la tine, citesc unele articole periodic; multumesc 🙂 ca le-ai scris

    Reply
  3. Mama-Inger Tudoran Cristina

    Cat de adevarat, draga mea! Numai noi stim prin ce trecem… as dori sa citeasca articolul asta si medicii care ne supravegraza sarcinile si ni ne asista la nastere.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: