Inteligenta emotionala a copiilor si cum ajuta grupurile de dezvoltare personala

Vă spuneam de curând că lucrez la un proiect prin care mi-am propus să pregătesc personalul educațional din câteva școli din mediul rural, să lucreze cu copiii din clasele lor, pentru a-i ajuta să se dezvolte emoțional. După partea de training urmează implementarea celor învățate, practic, organizarea de grupuri de terapie cu scopul de a dezvolta competențele sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică

Grupurile de dezvoltare personală s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu probleme în a-și exprima emoțiile. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine însuşi, dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate şi să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

În grupurile pe care le-am organizat de-a lungul anilor ne-am propus ca prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, să ajutăm copiii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile, să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolerezeÎncepând cu vârsta de 8 ani, copiii devin mult mai preocupaţi de gândurile şi sentimentele lor, şi manifestă o reală nevoie de comunicare şi interacţiune, fără a renunţa la ideea de joc. Structura grupurilor a fost de zece întâlniri, în care au putut exprima prin imagini, poveşti, jocuri ceea ce nu puteau spune în cuvinte. Şi cum nu există o modalitate corectă sau greşită de a exprima emoţiile prin tehnici expresive, copiii s-au simţit liberi să se exprime spontan.

Mediul vesel de joc, atractiv, a reprezentat cadrul în care printr-o modalitate activă şi creativă, am creat posibilitatea de autocunoaştere, de creştere a încrederii în forţele proprii, de mărire a capacităţii de adaptare la situaţiile de viaţă, de descoperire a noi resurse care să îi conducă la împlinire prin propriile lor forţe. Fiecare copil a experimentat pe rând atât rolul de „vorbitor” cât şi cel de „observator” căpătând astfel clarificare şi înţelegere faţă de experienţele de viaţă, de problemele pe care le întâmpină sau le poate întâmpina, precum şi găsirea de soluţii viabile pentru a putea merge mai departe pe drumul vieţii mai adaptat la realitate şi mai ancorat în conştient.

Grupurile de dezvoltare personală sunt o cale de succes, probată, prin care putem crește inteligența emoțională a viitorilor adulți de mâine.

Prin punerea în practică a unui astfel de grup de dezvoltare personală, copiii își formează  abilităţi de comunicare şi relaţionare printr-un contact verbal şi nonverbal adecvat cu ceilalţi, își  exprimă sentimentele, emoţiile, dorinţele, nevoile şi reduc sau elimină anxietăţile, frustrările şi inhibiţiile, prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate. Un alt beneficiu major al acestor grupuri îl constituie dezvoltarea spontaneităţii, care facilitează integrarea emoţională şi comportamentală în grup, precum şi dezvoltarea capacităţilor cognitive precum atenţia, limbajul, gândirea, memoria şi creativitatea.

Este bine cunoscut faptul că educarea şi dezvoltarea copilului este strict dependentă de stilul de interacţiune manifestat de părinţi, de mediul familial, cu multitudinea elementelor de care acesta este influenţat. Iar această afirmaţie ne-a fost confirmată pe tot parcursul experienţei de lucru cu copiii şi familiile acestora. Dar la fel de important şi adevărat este şi faptul că toate situaţiile la care este expus copilul în interacţiunile şi comunicarea cu cei din jur contribuie la acumularea de modele şi noi experienţe, precum şi la îmbogăţirea universului propriu.

Astfel, prin intermediul  proceselor de dezvoltare putem oferi un exemplu pozitiv de interacţiune şi acţiune, compensând, la nevoie,  absenţa unor părinţi din viaţa propriilor copii. O absenţă parțială, dar crucială, justificată de multitudinea de nevoi pe care aceştia trebuie să le asigure şi de imposibilitatea de a înţelege cât de important este uneori, doar să îţi asculţi copilul.

Acei copii cu părinţi mult prea ocupaţi să le poată asculta şi lor „păsurile”, găsesc de cele mai multe ori  în colegii lor de grup suportul de care au nevoie, cadrul sigur în care să îşi poată exprima emoţiile, dorinţele şi nemulţumirile.

Un alt beneficiu major îl constituie descoperirea unor probleme şi situaţii conflictuale esenţiale, care pot fi ulterior, analizate şi lucrate mai profund prin psihoterapie  individuală.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: