Vacanță în România ♥ Un gram din Grecia pe litoralul românesc

N-am văzut fir de Grecia vara asta. Alte planuri, alte priorități. Am rămas totuși, ca în fiecare vară, cu gândul la ea. E ceva aparte acolo, ceva familiar, liniștit, albastru de rai, ceva ce nu e ușor să găsești oriunde.

 

Așa că, cu gândul la Grecia de altă dată, am fost un weekend la Casa Stavros, în 2 Mai, un loc care poartă picături din lumea cu mult albastru. N-am avut nevoie de multe, am căutat un loc mai izolat, nu-mi place zumzetul de lume adunată din stațiunile aglomerate de la noi. Dar îmi plac nisipul printre degete, marea și piscina 🙂

Amplasare.

Pe de altă parte, când mi s-a făcut dor de lume și hipstăreală, am dat o fugă în Vama Veche. Cu mașina ajungi în 7 minute. Am înțeles că se poate ajunge și pe malul mării, cam în 40 de minute, dar nu am încercat. Iar de la Casa Stavros și până la plajă, pe jos, cu auto-picioarele, făceai maxim 7 minute. Partea bună rămâne pentru mine că este amplasată suficient de departe față de drum și gălăgie.

Camerele.

Camere nu sunt mari, dar curate și cu design cald, în stil grecesc. Pornind de la ușile vopsite turcoaz până la lămpile care stau așezate pe niște măsuțe de tipul buturugă de lemn. Ai baie proprie, feon de păr, produse de baie, minifrigider, televizor, wi-fi și aer condiționat. În fața camerei, găsești un uscător de rufe unde îți lași fără probleme toate cele necesare la zvântat. Gândirea este mai degrabă către un stil minimalist, cu strictul necesar. Găsiți camere duble (pat matrimonial 140 cm) – 14 mp și camere triple (pat matrimonial 160 cm + canapea extensibilă 160 cm) – 22 mp.

Tipul construcției te expune la riscul de a fi deranjat de gălăgie, mai ales dacă ai de a face cu grupuri mari de oameni care au sonorul dat mai tare la glas. Totuși a fost în regulă din punctul acesta de vedere, am mai sesizat câte un tropăit și o vorbă, dar culmea, am dormit și până târziu.

Bar.

Este situat lângă piscină, într-o zonă cumva retrasă, așa că nu auzi din camere discuțiile de la bar. Nu știu exact dacă asta este valabil și pentru camerele situate lângă intrarea spre zona de bar și piscină, dar majoritatea camerelor nu dau înspre acolo.

Personalul este foarte amabil și prompt. În aceeași zonă se servește dimineața micul dejun care costă 25 de lei de persoană. Sau poți lua o cafea, caffe latte foarte bun, de altfel, cu 7 lei. Prețurile chiar sunt decente.

Spațiu la terasă este pentru toată lumea. Din păcate nu au bucătărie deschisă toată ziua, așa că nu poți comanda prânz sau cină. Dar se găsesc în stațiune terase unde poți mânca foarte bine.

Piscină.

Piscina este categoric zona de senzație și de atracție a întregului complex. Spațiul este generos, cu suficiente sezlonguri. Cu umbră și soare și nisip printre degete. Am fost în weekend și erau destule pentru toți și sunt în total 50 de camere. Este amenajat cu nisip, așa că te simți ca la mare, fără să fii totuși acolo. Muzica este foarte relaxantă, mai că îmi venea să le cer playlist-ul.

A fost tare plăcut să stau seara, acolo, pe sezlong, să ascult muzica lor, sa privesc cerul și să beau un cocktail. Iar luminile aprinse noaptea, te făceau să ridici ochii către cer 😊

Piscina are o adâncime de aproximativ 1,20m și nu există o zonă specială pentru copii. Au loc să alerge și să se joace cu nisipul și să stea la umbră, dar în piscină pot intra doar cu vestă/aripioare/colac și un adult.

Și ca să vă dau și partea amuzantă a vacanței de la Casa Stavros: mi-au spălat vecinii costumul de baie 🙂 Cel puțin asta am presupus, când l-am găsit ud și mirosind a șampon cu toate că seara îl lăsasem pe sârmă mai mult uscat și cu miros de mare.

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create888

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu