Vacanța în România – Tabără de vară pentru părinți și copii

Ne-am întors la Pastel Chalet și vara, așa cum ne-am propus, după o experiență fantastică într-o tabără de iarnă la ei. Și se pare că nu doar noi ne-am îndrăgostit de locul de acolo, din moment ce ne-am regăsit cu oameni de astă iarnă, și de fapt, mulți dintre participanți mai fuseseră la ei. Chiar și prietena lui David 😊.

Pastel Chalet este o afacere de familie gândită cu un bun simț mai rar găsit prin locurile noastre. Și nu mă ascund să vă spun asta. Am umblat și umblăm suficient prin țară cât să putem să facem diferența între locurile care vânează turiștii doar pentru un sejur și cei care te tratează ca și cum ai fi oaspete la ei acasă.

Despre tabără aventură în natură, detalii tehnici, v-am povestit deja.

Ce am găsit altfel acolo și de ce ne dorim să revenim în fiecare an? 

Au tabere tematice. Asta înseamnă că, dacă vrem să mergem și vara viitoare, putem alege altă tabără și asta înseamnă altă experiență. E adevărat că rămân la fel dealurile, mâncarea și cazarea, dar e o parte foarte bună și aici, știm sigur că sunt mai mult decât foarte faine. Personalul a rămas așa cum vă povesteam și altă dată, foarte prietenos cu copiii.

Taberele sunt o foarte bună ocazie și pentru bunici de a petrece timp cu nepoții, în timp ce părinții lor își dau un mic repaus pentru viața de cuplu. De ce vă spun asta? În tabără noastră au fost 2 perechi de bunici 🙂 .

 

Copiii se împrietenesc imediat, pentru că fac activități împreună, și din astfel de combinații toată lumea câștigă. Ei au o ocupație bună pentru mintea lor de copii, părinții au timp pentru ei, cuplu, făcut prietenii sau citit o carte. Eu am citit o carte și jumătate în 4 zile 🙂 cu toate că am avut activități și am trăit aproape toată ziua în natură. Cât de plăcut este să citești pe iarbă în timp ce îți auzi copilul râzând!

Te poți juca cot la cot cu copilul tău. Activitățile au fost gândite în așa fel încât au fost implicați și părinții/bunicii. Partea amuzantă este că ei, copiii, se descurcau foarte bine fără noi, iar noi, părinții, o bună parte, aveam chef să pictăm și să ne jucăm.

Copiii învață despre natură, cum să o respecte, să o protejeze și să o iubească. Nimic nu rămânea în urma noastră, nici un fir de mizerie. Mai mult, ajunsesem să adunăm peturile altora când le găseam pe iarbă. Copiii au învățat despre tipuri de ciuperci, plante, copaci, despre animale sălbatice și domestice. Despre cum să facă foc fără chibrit, să construiască adăposturi din crengi, să își conserve energia pentru a urca pe munte.

Au parte de experiențe mai greu de găsit când ești copil de oraș. Și e trist într-adevăr, dar asta e realitatea noastră, copiii mai văd viața la țară, stâne și animale, în excursiile organizate. Până și eu abia acum am aflat, când am fost la stână, despre jintiță. Jintița fiind zerul care rămâne după ce se strecoară cașul și care formează bucățele mici de brânză închegată. Cică îi mai spune și ricotta ciobanilor români.

Mănânci în natură cu o priveliște de fototapet. Cel puțin așa a fost în tabără ”Aventură în natură” unde fiecare prânz este luat în natură 🙂 Am mâncat cu o poftă fantastică de fiecare dată, iar mie asta nu prea mi se întâmplă de fel.

 

Auzi povești despre orice. Vă recunosc, eu chiar am întrebat de unde știu oamenii de acolo atâtea povești. Enisa, mama Pastel Chalet este enciclopedie de povești, iar nea Comăniță la fel. În traseele prin pădure țineam pasul cu ei numai să nu le pierd poveștile 🙂 Pe principiul, orice frunză are o istorie 🙂

Acum am rămas cu amintirile create la ei și cu dorința să revenim și vara următoare.

Pozele acestea superbe sunt făcute de Teo Ungureanu 😊 .

 

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu