Uneori nu e timp pentru joaca

Sunt o mare adeptă și promovez cât pot de des jucatul cu copilul. Cred că pentru ei este esențial să ne așezăm pe jos, la înălțimea lor pitică și doar să ne jucăm cu ce vor ei, să ne folosim de joc să îi învățăm diverse, de la animale la obiecte și sentimente. Iar pentru noi poate deveni modalitate de relaxare și eliminare a stresului. Ați încercat vreodată, poate după o zi de lucru încărcată, să colorați? Sună ciudat pentru un om în toată firea. Experimentați doar și întoarceți-vă să aruncați cu roșii în mine dacă nu v-a făcut să vă simțiți mai bine.

Numai că haideți să fim realiști și sinceri, uneori numai de joacă nu e vreme. Da, ar trebui să fie tot timpul, să lăsăm orice dacă al nostru copil ne cere în permanență la joacă. Și sunt copii ca David, care parcă au alergie la petrecut timpul singur cu jucăriile. Rar el parchează mașini în altă camera decât în cea în care mă aflu eu. Și mai rar stă mai mult de 15-20 minute la o activitate. Nimic anormal în asta. Nimic anormal nici dacă aveți copii care se joacă singuri. Ține foarte mult de modul fiecăruia de a fi, de ADN-ul lor care pare din când în când în ciuda noastră.

Activitati6Eu nu pot să mă joc non-stop cu David. Nu trece zi fără joacă, numai că sunt zile pline de jocuri și zile în care mai mult trebăluiesc și el se învârte după mine. Aș vrea să fie altfel, dar nu tot ce vrem e perfect realizabil. N-am bonă, nici mamă, nici soacră să mă ajute și nici bani să plătesc pe cineva să muncească pentru mine. Domnul e singurul meu ajutor în materie de treburi de tot felul 🙂 Și e ajutor de mare bază, dar și domnul ăsta muncește, obosește, are alte preocupări importante sau își rupe o mână la fotbal când vrea să facă pe Ducadam (nu glumesc deloc, spre nenorocul meu).

Am învățat să optimizăm timpul, să renunțăm la obsesii, să facem strictul necesar. Dar datul cu aspiratorul des e necesar când vezi ca ăla micul devine adunător de firimituri. Gătitul e necesar când bate vântul în frigider și portofel, așa că restaurantul cade din discuție. Călcatul cămășilor domnului e necesar când n-are ce să mai poarte la întâlniri.

Așa că sunt zile în care joaca chiar intră pe plan secund. La fel sunt zile în care pot face treaba când doarme David sau când pot renunța la ea pentru că mândrul are o zi mai neplăcută și e mârâit. Am avut momente în care m-am simțit vinovată că nu a primit atenția de care am crezut că are nevoie. Apoi am înțeles că după principiul ăsta n-aș mai putea face absolut nimic, pentru că un copil cere atenție cam tot timpul.

Dar am regulele mele proprii care alungă vinovațiile:
– nu îl las să plângă pe motiv că îi trece lui, indiferent de ceea ce am de făcut, câteva minute pentru copilul meu se găsesc absolut oricând
– nu îl ignor dacă îmi aduce o jucărie sau dacă mă cheamă să îmi arate ceva
– nu îl cert dacă fix atunci când eu sunt mai concentrată, el face ceva să îmi atragă atenția
– nu îl oblig să facă ceva anume care ar fi mai confortabil pentru mine, de exemplu să stea în Learning Tower când gătesc sau să îi pornesc televizorul (asta oricum nu cred că ar funcționa, fiindcă nu obișnuim de fel să ne uităm la televizor)
– am grija să mă conectez cu el când simt că s-a rupt legătura și are nevoie de mine. Iar contectarea se face cel mai bine prin joc, vorbă și mult râs.

Acum, recunosc, mi se întâmplă uneori să îmi fie tare greu să respect propriile mele reguli. Dar mă străduiesc și când îmi vine să dau cu ele de pământ, trag aer adânc în piept și îmi privesc copilul: terapia mea care funcționează tot timpul.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create869

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu