”Trauma: 8 Strategii de vindecare„ – Babette Rothschild – 📚 De citit

Dacă ai avut o traumă care ți-a schilodit sufletul, sau dacă ai pe cineva pe care îl iubești, schilodit emoțional, sau dacă ești la început de formare în psihoterapie, atunci cartea asta va face ceva lumină în sufletul tău.

Până la urmă este o carte pentru oricine, e greu să nu intri în categoriile de mai sus.

O mică introducere:
Ce este trauma?
Psihologic, trauma este definită ca fiind un eveniment de o intensitate foarte mare care produce un dezechilibru între factorii situaționali amenințători și capacitatea persoanei de a le face față, eveniment care modifică pe termen lung modalitatea de înțelegere a sinelui și a lumii.

Care credeți că sunt considerate cele mai mari traume?
– Moarte cuiva drag
– Divorțul / Separarea
– Abuzurile
– Apariția unei boli
– Evenimentele catastrofice

Babette Rothschild scrie în ”Trauma: 8 Strategii de vindecare„ că, în recuperare postraumatică, sunt necesari acești pași:
– Recunoașterea faptului că cel care a experimentat trauma a supraviețuit traumei respective.
– Înțelegerea faptului că un flashback este doar o reamintire.
– Autoiertarea pentru că nu a fost capabil/ă să împiedice evenimentul traumatic.
– Ușurarea sentimentul de rușine.
– Reducerea etapelor procesului de recuperare la o dimensiune gestionabilă.
– Mobilizarea corpului astfel încât să iasă din starea de blocaj sau copleșire.
– Descoperirea și înțelegerea sensului traumei și folosirea acestuia pentru propria evoluție, cât și pentru cea a lumii personale.

Și citind mi-am dat seama că da, aceștia sunt pașii prin care am trecut pentru a supraviețui după pierderea Emmei, până în punctul în care am învățat să trăiesc iar, cumva.

Vorbește mult de tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) care este un efect întâlnit în urma lovirii unei traume și se manifestă prin anxietate severă, flashbackuri (amintiri ale traumei), coșmaruri, dificultatea de a dormi, izolare, tulburări ale concentrării și memoriei, tensiune psihologică crescută etc.

Scrie despre protocolul în cazul unui flashback și despre cum să potolești atacurile de panică. Despre rușinea apărută ca o consecință posttraumatică des întâlnită și dificil de gestionat. Despre reacțiile de încremenire pe care le au de multe ori oamenii când trăiesc o traumă. Despre midfulness și iertarea de sine ca pas important în recuperare.

Care sunt indicatorii unei recuperări reușite?
– măsurile obiective includ comportamente pe care oricine le poate vedea: de exemplu, faptul că mergeți iar la serviciu, mâncați normal, reluați activități pe care le abandonaserăți și așa mai departe. Caracteristicile unice ale aspectelor pe care le veți măsura depind de modul în care trauma v-a afectat viața de zi cu zi.
– măsurile subiective vor fi stabilite de voi în proporție de 100%. Veți analiza dacă simțiți că starea voastră s-a îmbunătățit în mod adecvat, dacă modul în care vă comportați în viața de zi cu zi este cel dorit, dacă dețineți controlul asupra simptomelor anterioare.

Vă mai las un pasaj care pe mine m-a ajutat enorm:

„Faptul că existați în momentul prezent este dovada faptului că ați supraviețuit şi ați ajuns aici. Indiferent care a fost trauma cu care ați avut de-a face, ați supraviețuit. Din acest motiv, cred că cel mai bine este să se înceapă procesul de recuperare cu epilogul – cu alte cuvinte, cu faptul că ați supraviețuit.”

Am supraviețuit!

Notă către voi și către mine:
*Nicio carte, oricât de bună ar fi ea, nu poate ține loc de terapie. E mai mult decât nimic, dar nu e același lucru cu terapia unul la unul, unde cineva privește cu lupa în inima ta.
*Porniți pe drumul către voi oricât de greu v-ar fi și oricât de prea departe de voi vă simțiți. Meritați!

 

Recomandări de cărți și materiale pentru dezvoltarea personală a adultului găsiți în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” .

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create873

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu