Cum am reusit sa nu imi pierd mintile dupa ce am pierdut un copil

Săptămâna trecută i-am trimis Mirunei textul de mai jos. Mă rugase să scriu despre cum de nu am înnebunit după ce fetița mea s-a oprit să mai respire. Nu se aștepta să iasă un text atât de ”emoționant, tulburător, greu, o bucată de suflet și de viață”, după cum spune ea. Nici eu, dar scriu cum […]

Nu suntem responsabili si nici datori pentru fericirea altcuiva

Sunt convinsă că ați întâlnit și voi jumătăți de cuplu care își aruncă vina nefericirii, exclusiv în curtea celeilalte jumătăți. Și părinți care cer copiilor să le fie fericire și împlinire, copiii bibelou de porțelan, așezați simetric pe noptieră. Apoi se mint, convingători, că așa ar trebui să fie, și devin nefericiți când copiii își […]

Unii cred in ritualuri religioase, eu cred in terapie

La câteva săptămâni după ce am pierdut-o pe Emma, când am început cât de cât să mai respir, m-am dus la terapie. Mulți cred că apropierea de Dumnezeu și credința te salvează când pierzi pe cineva, că toate acele ritualuri religioase care țin de moarte, îți aduc un rost, un înțeles și liniște. Pentru mine […]

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu