În fiecare an, pe ziua asta de 5, încerc să uit. Încerc. Îmi spun mereu că nu mă interesează ziua asta. Pentru mine este important când s-a născut. Așa că încerc să uit. Evident că nu îmi iese. Poate că, într-un fel, o parte din mine încă vrea să uite că a și murit după […]
Vine și rândul Emmei? Pe voi, de la INML, vă întreb!
Cum stabilești prioritatea atunci când cineva moare și trebuie să descoperi cauzele morții sale? Dacă ai 1000 de cazuri la INML și posibilitatea să gestionezi unul pe zi, cu care începi? Cu cel mai terifiant? Cu cel mai tânăr? Cu cel care a apărut în presă? Cu cel pe care ți l-a dat șeful? Cu […]
Cineva trebuie să fie responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat!
Pentru mine plângerea de malpraxis făcută la parchet și lupta cu un sistem întreg nu este despre răzbunare. Cineva trebuie să fie responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat! Atât! N-au cum să îmi dea înapoi ce mi-au luat. Dar nici dreptul să își spele mâinile pătate de chinul ei, și al meu, și al nostru, […]
Cum ai ajuns să poți să zâmbești atât de frumos chiar dacă un copil al tău a murit?
”Cum ai ajuns să poți să zâmbești atât de frumos după așa o traumă?” am fost întrebată la finalul unei întâlniri din cadrul formării de psihotraumatologie la care m-am înscris. Mă pregătesc să devin psihoterapeut specializat pe traumă. Ce putea fi mai potrivit pentru mine, dacă nu asta? Să fiu într-o zi cea care ajută […]
Neputinta nu se rezolva cu si mai multa vointa. Neputinta se traieste si se accepta.
Dimineață mă durea tot corpul. Dormisem bine, dar aveam ochii umflați și corpul îmi stătea în gardă de parcă s-ar aștepta să îl calce trenul numaidecât. Zăceam așa, cu David dormind pe picioarele mele și nu înțelegeam ce se petrece cu mine. Aș fi stat în pat, fără să văd pe nimeni, fără să vorbesc […]
Copilul meu este un copil fericit chiar daca surioara lui a murit
”Nu am trecut prin asta și nici nu pot sa îmi închipui cât de îngrozitor poate fi. Dar cred că uneori ne complacem în tristețea asta și ne obișnuim atât de mult cu ea încât ni se pare normalitate. Dar nu prea e. Pentru un copilaș de vârsta lui David trebuie să fie foarte greu […]
Mica și Mițu, copiii mei din două lumi
M-am trezit dimineață la 5. Afară se auzea un rașchetat de gheață pe parbriz. M-am întrebat dacă a nins iar ca atunci. Am stat câteva secunde și doar am ascultat zgomotul. Zgomotul ăsta de racletă pe parbriz. Zdrang! Zdrang! Zdrang! Așa se auzea și atunci. În terapie intensivă, dincolo de geam, ningea și cineva își […]
M-as mandri cu Romania asta daca as avea de ce!
Nu i-am pus, azi, ie lui David și nu i-am vorbit despre România și cei 100 de ani. Eu nu! Ce să îi spun? Că în țara asta plătești contribuții la sănătate să fii și tu tratat de boli și apoi fugi la privat că ți-e frică de spitalele noastre murdare, înghesuite, cu medici flegmatici […]
NICIODATA !
De 2 ani și 9 luni, mă trezesc din când în când, cu această senzație că m-aș băga în pat, cu pătura în cap, să plâng până mi se scurg toate durerile. Să nu mă mai întrebe nimeni nimic, să nu îmi mai ceară nimeni nimic, să nu mai trebuiască să fiu puternică, să nu […]
De ce mor copiii si de ce exista copii care traiesc in atat de multa suferinta?
Ne-am așezat la masă. Un restaurant frumos unde ni s-a promis cea mai bună saramura de crap proaspăt. Nu am fost mințiți. S-au ridicat pe rând colegii mei să se spele civilizat pe mâini și am rămas cu el. Un preot. Mult mai mult decât un preot. N-am vrut să fiu nepoliticoasa și să îl […]