Si oamenii fericiti plang cateodata

Cand o vezi zambind, s-ar putea sa o doara sufletul de suferinta cuiva drag, dar stie ea cum sa ascunda durerea, oricat de mare ar fi.

Cand vorbeste mult despre viitor, s-ar putea sa-i fie teama de prezent si sa fuga neincetat de trecutul frumos in ochii tai, amar in pieptul ei.

Cand o privesti si crezi ca viata i-a fost usoara, de rade atat de mult acum, s-ar putea doar sa  recuperez anii pierduti cu fata uda in perna.

Cand iti vorbeste cu drag despre copilarie, s-ar putea sa ascunda durerile cele mai mari de pana acum, pe care le peticeste cu acele, cateva, clipe traite frumos.

Cand te gandesti ca viata a fost darnica cu ea, poate ca ea o fost blanda cu viata ei, cand a refuzat sa o blesteme, sa o alunge si a acceptat-o asa nedreapta uneori.

Cand o vezi razand, s-ar putea sa fi plans cu o noapte in urma, din lipsa unui om iubit, pe care alege sa si-l aminteasca mai des prin zambet, mai rar cu lacrimi, exact asa cum i-a cerut.

Cand ii admiri trupul atat de puternic, purtand un prunc candva in pantec, in brate acum, poate doar il accepta, asa imbatranit devreme, dar bun cu ea, din timp in timp, cand sta ascuns in haine bune.

Cand o vezi fericita in relatia pe care o are, s-ar putea sa fi muncit enorm sa fie ce este astazi, pentru ca dragostea nu e niciodata de ajuns. E nevoie de intelegere, respect, compromisuri, renuntare la ego-uri si pastrare omului bun, fiindca fara el, chiar nu ai putea sa o vezi atat de des razand.

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create882

2 comentarii la „Si oamenii fericiti plang cateodata

  1. Cat de adanc poti tu privi in viata si sa acumulezi atat de multe , ma cuprinde cand intristerea…cand melancolia!Poate ca eu nu am, avut nici taria si nici profunzimea ta…sau poate timput, locul si conjucturile nu m-au lasat sa le scot la iveala!Dar un sigur lucru este sigur….fiecare avem trairile acestea sau doar o parte din ele…dar…DAR unii le ascundem mai bine,alti suntem mai transparenti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu