Sa ne educam pe noi inainte sa ne educam copiii

Intr-o lume in care copiii sunt repartizati, inca de la nastere, in cuminti si obraznici, cred ca devine absolut necesar sa intelegem ca nu aceste catalogari sunt cele reale. Mai degraba ar trebui sa vorbim despre parinti care stiu sa reactioneze la nevoile si comportamentele copiilor si parinti care mai au un pic de lucru.

Reactiile copiilor sunt reflexiile propriilor nevoi si sentimente.

Hai sa ne gandim la lucrul acesta cand suntem pe punctul de a tipa, pedepsi, lovi un copil pentru ca nu face “ceea ce se cuvine”. Mai corect spus, ceea ce credem noi ca se cuvine. Cu cat pare ca un copil “merita” mai putin iubirea si atentia noastra, cu atat are mai mult nevoie de ea. Se numeste sa il iubim neconditionat, indiferent de ceea ce face si ce spune. Dar nu e suficient sa simtim noi lucrul acesta. Mult mai important este cum percepe el modul in care noi il iubim.

Copiii sunt oglinda fidela, uneori exagerata, a propriilor parinti.

Asa ca, atunci cand tu ii arati ca prin impunerea puterii (pedepse corporale, ridicarea tonului, mustrari frecvente, time-out-ul etc), obtii ceea ce iti doresti, adica obedienta, fie ea si temporara, atunci el va invata ca este o metoda eficienta sa obtina ce isi doreste de la altii. Prin urmare, vor deveni agresivi. Nu, nu este nevoie de bataie crunta pentru a dezvolta un comportament agresiv. Prin urmare, batandu-l putin si rar nu va scapa de exemplul puterii impuse.

Pedeapsa pare uneori a fi o solutie optima intre atitudinea parinteasca prea permisiva si cea prea autoritara. Dar pedeapsa naste furie, o permanenta atitudine defensiva si ii invata pe copii sa minta pentru a evita sa fie prinsi. Mai multe detalii despre pedepse, recompense si de ce nu sunt ele tocmai “lapte si miere” gasiti aici.

Copiii au nevoie de reguli și limite.

Intr-adevar copiii ar trebui sa inteleaga faptul ca nu este bine sa te joci cu un cutit, sa fugi in strada, sa bagi degetele in priza etc, acestea sunt limite, iar limitele ajung sa fie intelese si respectate prin oferirea permanenta de explicatii (”asa zic eu”, nu este o explicatie!).

Fireste ca sunt suficiente momente in care simtim, ca parinti, sau persoana care cresc un copil, ca nu mai putem. Suntem obositi, frustrati, grabiti, si pare mult mai simplu sa pedepsim, sa lovim, sa facem orice va aduce o rezolvare imediata. Totusi, inainte de toate, ar trebui sa avem grija de relatia pe care o stabilim cu copilul nostru si de exemplul pe care il oferim.

Haideti sa ne stapanim pornirile agresive. Sa pastram mana in buzunar si cuvintele dureroase inauntrul nostru. Sa tratam copiii cu atentie si respect. Au mare nevoie de asta!

Mai multe sfaturi despre cum poti sa iti cresti copilul fara pedepse si recompense gasesti aici:
Parenting neconditionat
Pedepsiti prin recompense
Un fel de ghid by Alfie Kohn

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu