Sa ma iubesc si eu cum o face el

Mi-a luat ceva vreme sa ma iubesc, destul de incomplet totusi. Nu am idee cand am inceput, cand am incetat si de ce. Poate ca nu am stiut cum, poate ca am fost prea ocupata sa ii iubesc pe altii sperand ca, daca eu fac ce nici ei nu stiu, viata noastra devine mai buna. Nu a devenit atunci, ci cand am plecat sa imi fac o lume noua alaturi de omul langa care dorm si azi.

Privind in fiecare zi cum iubeste David atat de multe parti din mine imi dau seama ca am multe de invatat de la el, asa ca, asta imi propun pentru anul viitor: sa ma iubesc cum o face el. Atat! Pasii mici fac schimbarile mari!

Ii plac ochii mei, asa incercanati dimineata, iar eu ani buni m-am straduit sa ii ascund sub farduri inutile. Mangaie amuzat cu degetele fiecare geana, asa simpla cum e ea si daca refuz sa deschid pleopele ma trage de ele si rade.

Adora nasul meu turtit de a lui de fiecare data cand ne pupam ca eschimosii, de zeci de ori pe zi, chiar daca, apoi, aratam ca renii lui Mos Craciun.

Ii plac suvitele razlete care ii gadila mutra simpatica cand ma apropii prea mult de el. Imi mangaie parul si scoate toate clamele din el, apoi il aranjeaza lejer – zburlit – ciufulit.

Il amuza buzele mele lipite de pielea lui indiferent daca e odihnit ori ba. Prevad ca va fi un mare pupacios si el! Aaaa … si glasu-mi pe care il cere sa ii cante zilnic cate ceva pentru a chema somnul la el.

Imi iubeste bratele cum nu a facut-o nimeni vreodata si cum, probabil, le vor mai iubi doar fratii lui, de vom avea curaj vreodata. Ii plac palmele care il mangaie neobosit, indiferent ca dorul lor il duc si vasele din chiuveta si matura de dupa colt.

Iar de pieptul meu ar fi in zadar de povestit aici, dar daca ar putea, ar sta lipit de el si cand se joaca, fara sa ii pese de lifting si ce numar de sutien port.

Imi indrageste picioarele de gazela amortita de care se agata in permanenta si care il plimba cand solul începe sa ii pare plictisitor. Nu fuge de mine cum am facut-o eu de cateva ori bune, de fapt chiar ma cauta mereu, sa ma tina aproape, pesemne ca ii fac bine.

O fi ceva ce nu iubeste omuletul asta mic la mine?

Sa aveti un an plin cu zambete, surprize frumoase si oameni buni! … Iubiti-va si le veti gasi pe toate!

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

7 comentarii la „Sa ma iubesc si eu cum o face el

  1. Ma intreb mereu …unde pot incapea atatea trairi frumoase!? Si mai ales cum le poti exprima in cuvinte atat de potrivite. Noi, toate mamele, le traim aceste sentimente….dar nu stim sa le explicam si arata ca tine. Ma intreb, adesea daca ai simtit si tu caldura mamei tale…dorul si credinta in tine, in puterile tale ….Poate ar fi trebuit sa imi deschida si mie cineva ochii…..sa invat sa iubesc si mai ales sa ma iubesc…si cel mai mult sa stiu sa-mi exteriorizez sentimentele!

    1. Am un suflet urias, incap toate trairile astea frumoase si multe multe altele pe care le astept nerabdatoare.

    2. Iubirea mamei mele am simtit-o de multe ori, poate nu tocmai intotdeauna cand am avut nevoie, dar asta nu pentru ca nu m-a iubit ci pentru ca nu stiu eu cum sa arat cand imi lipseste si pentru ca, cred eu ca, ea crede ca sunt vesnic puternica si constienta de iubirea ei … un pic de dreptate are, sunt constienta de iubirea ei

  2. Of ce articol frumos!Eu chiar am uitat sa ma iubesc.Pacat ca nu realizez ca inca valorez multe.Pacat…Copilul meu chiar imi da o lectie de viata si e pacat sa nu invat multe din ea.Chiar daca relatia cu sotul scartaie rau de tot, si ma simt deprimata si nerespectata, stiu ca trebuie sa merg mai departe pt copilul meu si pt mine.

    1. Cât de mult am avea de câștigat dacă am ști să ne iubim și să ne apreciem măcar jumătate din cât o fac copiii noștri. Ei găsesc tot ce avem mai bun în noi și ar fi minunat dacă am ști să păstrăm asta la suprafață

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu