Regulile sunt pentru toți. Le respectă cine vrea. Moare cine se nimerește.

Regulile sunt pentru toți

Sunt furioasă pe lume. Nu pe toată la grămadă. Pe partea din lume care ia la mișto izolarea asta și regulile impuse de ordonanțele militare. Regulile sunt pentru toți. Azi, angajații de la primăria sectorului 4, îngrijeau spațiile verzi. M-au sunat și m-au rugat să mut mașina pentru a putea intra ei în grădină. Fără măști și mănuși după cum vedeți, veneau până foarte aproape de mine să-mi vorbească. Apoi s-au luat la ceartă și s-au strâns toți zece să dezbată. Pentru o secundă m-am întrebat dacă au ridicat ăștia starea de urgență și nu știu eu.

Am văzut zilele trecute copii în grupuri în parcare, cu role și mingi. Adulții stăteau de vorbă între ei. Ca la șuetă. Ce 2 metri distanță? Greu de înțeles pentru copilul meu de ce noi nu vom face asta. Totuși, acceptă fără crize de furie, pentru că eu sunt adultul în care are încredere și eu sunt sigură că decizia asta ne protejează. Doar îmi răspunde invariabil ”Offf, ce mă enervează virusul ăsta! Când dispare?”. ”Te înțeleg, iubire, și pe mine mă enervează!”.

 

Și nu mă înfurie simpla nerespectare a unor reguli. Regulile sunt pentru toți! Doar că, de data asta, regulile acestea sunt făcute să ne mențină în viață. Mă înfurie că atunci când cineva moare, așa, un număr și o vârstă, că așa am ajuns acum, o cifră Covid, credeți-mă, moare cine se nimerește. Mama mea, tatăl tău, bunicul altcuiva, fratele celuilalt, copilul altei mame … Înțelegeți voi!

Mă înfurie acest refuz de a lua în serios riscul cu care trăim acum.

Vă înțeleg până la un punct. Credeți că vouă nu o să vi se întâmple. Alții credeți că e o conspirație a … Dumnezeule, nu știu cui! Știu oameni care și-au pierdut părinții acum! Vă trimit la ei să vă spună cât de real este? Cât de real doare?

 

Dacă într-o zi veți citi în presă, deces 421, femeie, 62 ani și voi veți ști că nu e numărul 421, e ”MAMA”, să vă amintiți de zilele când luați asta la mișto. Ce vă convinge atât de tare că părinții voștri sau bunicii nu vor fi pe această listă?

 

Eu știu că par dură și nemiloasă că vă spun asta atât de direct. Dar, știți, eu am pierdut un copil pentru că nimeni nu a luat în serios un risc de 1% estimat pentru ruptură uterină. Nici măcar eu. Nu vă mint. Atunci, nimeni nu țipa în megafoane pe străzi ”Pentru a evita să vă puneți viața în pericol, realizați frecvent ecografii uterine în apropierea termenului de naștere”. Nici măcar medicul nu mi-a spus asta în cabinet.

Acum, voi nu auziți mesajele zilnice? Credeți că noi toți ceilalți suntem nebuni, când voi mergeți pe sensul opus?

Nu, nu pot să ascult că vă este greu. Și nouă ne este, dar stăm! Stăm de o lună în casă. Am ieșit de fix 3 ori să duc gunoiul. Stăm într-un apartament fără balcon și ieșim la geamul din bucătărie să numărăm pisicile și să tragem aer în piept. Copilul, care are 6 ani, nu a mai ieșit afară la joacă de pe 11 martie. A plecat din casă extrem de rar, fix cât să urce în mașina tatălui lui ca să meargă câteva zile și la el. Și asta am acceptat cu strângere de inima și vinovăție, dar înțeleg că, dragul de el, vrea să stea și cu tatăl lui, și tatălui îi este dor de el.

Credeți că vouă nu vi se poate întâmpla? Că această gândire pozitivă o să vă apere de viruși?

Gândirea pozitivă ajută în general, nu protejează de COVID-19. Izolarea, săpunul și apa, o fac. Sunt psiholog, credeți-mă, înțeleg foarte bine impactul gândurilor și emoțiilor noastre asupra sistemului imunitar și a sănătății fizice. Aveți dreptate! Gândirea pozitivă ajută, dar nu protejează de un virus cum nu te protejează nici de o mașină care te lovește când treci strada prin locuri nepermise.

 

Nu vreau să ajungem Italia și Spania din urmă! Dar dacă vom continua cu atitudinea asta, mi-e teama că nu vom fi departe de ei. Și când vom sta închiși în casă în timp ce oamenii pe care îi iubim o să fie incinerați la grămadă cu alte sute de oameni iubiți de alții, fiindcă nici locuri în cimitire nu vom avea, aș vrea să știu cât de important va fi câte antrenamente de atletism s-au făcut, câte weekenduri afară am petrecut, câte grădini de bloc cu flori avem, pe câte bănci din fața blocului am stat, câte ture cu rolele au dat copiii în jurul blocului, pe vreme de Covid.

 

Vă rog, respectați regulile! Regulile sunt pentru toți! Rămâneți în case dacă nu e ceva urgent de făcut, protejați-vă când ieșiți afară. Faceți asta pentru oamenii pe care îi iubiți voi și îi vreți în viață. Faceți asta și pentru noi, și pentru cei pe care îi iubim. Și noi facem asta pentru voi! Într-o zi se va termina și nebunia asta. Vom trece și peste asta …

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create861

6 comentarii la „Regulile sunt pentru toți. Le respectă cine vrea. Moare cine se nimerește.

  1. E posibil ca acestor oameni să nu li se fi explicat pe înțelesul lor riscurile. Mă îndoiesc că majoritatea lucrătorilor la spații verzi chiar știu ce înseamnă „transmisia de la asimptomatici”. Ei știu doar ce au experimentat direct până acum: „dacă mă simt bine, așadar nu sunt bolnav, nu dau boala mai departe”.

    1. Da, sigur ca este posibil asta, nu stiu ce stiu ei, ce au fost informati sau nu, dar au cu siguranta un superior care i-a trimis pe teren, posibil fara echipament, nici asta nu stiu, poate le-au dat echipament dar nu l-au folosit, dar cu siguranta au fost trimisi in grup de 10 🙁 . Pe de alta parte si cu gandirea aceasta nu inseamna ca nu iei boala de la cineva si apoi o duci la tine acasa si tot asa 🙁

  2. Sunt in asentimentul tau. Am aceeasi frustrare si aceeasi experienta – copil de 6 ani, care nu a iesit din 11 martie. Vecini la fel de ignoranti ca lucratorii de la Primaria S4… Sper totusi ca procentul celor care respecta starea de urgenta si regulile aferente sa fie de ajuns, desi sunt sceptica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu