Pregatite sau nu pentru alaptare

Am  mai scris despre alaptat, gandindu-ma la femeile care au ales sa nu o faca. Pe de o parte, pentru ca imi e greu sa le inteleg justificarile – e mai simplu, nu pot sa stau tot timpul cu copilul lipit de mine, mi se lasa sanii, sa il hraneasca si sotul, mama, soacra. Pe de alta parte, pentru ca vad aceste argumente ca fiind usor egoiste. Copilul tau are nevoie de tine acum cel mai mult, apoi, uneori, chiar si mai mult, alteori, atat de putin incat poate iti va fi ciuda un pic.

Dar astazi scriu despre cele care nu au putut. Fizic, pe dinauntru, toate femeile sunt pregatite pentru alaptare, pe dinafara, unele nu-s. Dar timpul, rabdarea, puterea, le vindeca ragadele si iubirea pentru copil panseaza orice durere … asta dupa ce isi fac efectul miile de creme, uleiuri, rugaciuni si alte minuni. Psihic, putine femei sunt cu adevarat pregatite pentru alaptare si multe din cele putine, oricat s-ar vedea de pregatite, se pierd. Razboiul hormonal, neputina de a-ti ajuta copilul firav, durerile nasterii, sunt multe de dus, asa deodata. Sunt femei prea putin informate tratand alaptarea ca pe ceva firesc, prin urmare, simplu – eu zic “prezent” la categoria asta, motiv pentru care m-am chinuit suficient incat sa apreciez acum fiecare zi in care simt cum copilul meu creste din mine.

Sunt femei care sufera o trauma odata cu nasterea unui copil. Femei stresate de neamuri care le zic ca e simplu cu alaptatul crezand ca le sustin, cand de fapt, le fac sa nu doarma noaptea gandindu-se ca nu sunt mame suficient de bune. Soti, prieteni, rude care, in loc de o vorba blanda si o carte sau un site cu informatii clare, sau nimic, daruiesc o cutie de lapte praf, sa nu mai lase copilul flamand, de parca asta era intentia lor. Femei care intra in depresii post natale grave. Toate aceste mame poarta de cele mai multe ori regretele cu ele, le citesti in privire dezamagirea de fiecare data cand altele, ceva mai norocoase, isi tin bebelusii la san.

Cred cu convingere ca un bebelus are nevoie  doar de lapte matern si bratele mamei lui, dar ma abtin sa condamn mamele care nu alapteaza si uneori le inteleg chiar si pe cele care au ales constient sa nu o faca. Pana la urma, inainte de a avea nevoie de cosleeping, tinut in brate, lapte matern, copilul are nevoie de o mama sanatoasa psihic si mai mult, de o mama fericita, pentru a invata si el ce e fericirea. Si uneori fericirea se obtine cu lapte praf, asta e!

Iubitoare de plimbat ce sunt, m-am gandit de multe ori ca, sa ai un copil, e ca o prima calatorie in tari straine. Esti nerabdatoare sa pleci, entuziasmata sa cunosti locuri noi, fericita sa ai o viata altfel, deschisa sa primesti sentimente intense. Dar cand urci in avion sa pleci in tara ta straina ce iti spune insotitoarea de bord sa faci in caz de presurizare? Sa iti pui mai intai tie masca de oxigen si apoi copilului. Fii tu mai intai sanatoasa si fericita pentru a putea si copilul tau sa fie!

Si uite ca se intampla sa existe mame foarte bune care nu si-au alaptat copii, nu i-au nascut natural, nu au dormit cu ei in pat, le-au dat suzeta, i-au mai lasat uneori cu o ruda pentru cateva minute de linistite. Problema e ca traim intr-o lume plina de etichete, unde, daca nu intri cu totul intr-un sablon esti mai deloc. Si in lumea asta esti judecat dupa un gest, un fapt, o circumstanta, ti se spune din vorbe si mai ales priviri ca nu esti o mama suficient de buna fiindca una suficienta ar fi incercat mai mult.

Tare greu e uneori sa fii mama si mamele stiu ele despre ce vorbesc.

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create887

7 comentarii la „Pregatite sau nu pentru alaptare

  1. Povestea mea e lunga, dar merita spusa poate inspira si alte mamici, la modul:sa nu faceti ca mine.
    La primul copil, dupa cateva zile cu tratament inuman primit in spital de la doamne asistente care ma certau ca nu alaptez la program, dupa carti citite si dupa multe povesti de groaza despre colici de la prieteni bine intentionati, mi-a intrat in cap ideea asta tampita de a da copilului la program. Timp de o luna am avut rani la san si am apelat la mameloane de silicon si pompa de muls-proasta alegere prima varianta. Cu toate astea am alaptat. Plangeam de durere si alaptam. I-am bagat supliment o masa de lapte praf pentru ca ziceam ca nu am suficient lapte. Ii dadeam cand la san, cand lapte matern muls la bineron, pentru ca dormea la san in loc sa traga. I-am dat asa pana la 5 luni jumate. Atunci au aparut primii dintisori si ma musca ingrozitor. Pentru ca am fost lasa ca ma durea si nu mai vroiam sa trec prin chinul din prima luna, pana la 9 luni, i-am dat lapte matern muls, la biberon. Eram ferm convinsa ca e acelasi lucru, ca e important ce mananca si nu cum. GRESIT! Am intrerupt alaptatul la 9 luni pt ca el papa f bine mancare, iar eu ajunsesem sa scot cateva zile cu pompa doar o singura masa.
    La al doilea copil am fost mai puternica, mai matura, mai altfel din toate punctele de vedere. Am indurat altfel ranile care culmea au trecut in cateva zile cu toate ca bebe sugea mereu, i-am dat cand a vrut, cat a vrut si inca ii dau la 15 luni. Si acum am baut ceai, pastile, muls, dar merita fiecare minut.
    Ora de masa a bebelusei | Pieces of me
    https://anamariaracovita.wordpress.com/2014/02/05/ora-de-masa-a-bebelusei/

    1. Daaa, foarte des am auzit si eu povestea cu alaptatul dupa program, dar ajunsa acasa cu prietenul meu domnul Google, am gasit informatii care m-au luminat suficient. Eu m-am luptat si cu povestea „nu ai lapte”, acompaniata de toate exemplele din familie cu toate neamurile care nu au avut așa că șanse slabe și la mine. Am apelat la Sfântul lapte praf 3 săptămâni și am folosit pompa vreo două luni, cele mai grele luni de până acum. M-am luptat cu ragade, sângerări, dureri, febră, neputință, groază, am băut ceai până nu am mai suportat mirosul și am înghițit tone de pastile și prafuri dar a meritat tot. Ador să îmi simt maimuțica lipită de mine, ador să îl privesc așa fericit și să îl aud cum zice ți-ți … asta a învățat să spună după tata și mama.

  2. Ooooo doamne!!!!! Eu nu pot decat spera la un bebe ca maimutica de David. Energic, plin de viata si deosebit. Sper sa il pot naste fara probleme si sa il alaptez la un moment dat cu usurinta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu