Poftiti de gresiti! Alta perspectiva asupra esecului

Uitându-mă înapoi și prin jur, s-a prins de mine ideea asta că performanța se bazează de fapt pe ceva eșecuri. Din ele înveți! Din eșecuri și din greșeli îți iei cele mai mari lecții. Ele te fac să cauți să fii mai bun, să faci altfel, să gândești, să evoluezi.

Din păcate nu prețuim eșecul, mai mult, chiar învățăm să îl evităm. Învățăm să îl evităm acasă când suntem pedepsiți, când greșim și chiar suntem amenințați că ni se ia iubirea dacă nu facem exact ce ni se cere, dacă nu avem note mari, dacă nu ascultăm etc.

Învățăm să îl evităm extrem de bine la școală unde totul e competiție și totul trebuie să atingă 10 și mai nou, nu chiar nou, “foarte bine” și când iei insuficient, dinggg, “eșec“.

Învățăm să îl evităm pe Facebook și la TV și oriunde în mass-media unde vezi doar poveștile de succes al unor oameni care sigur au eșuat de extrem de multe ori, dar nu despre asta vorbesc și nici despre miile de ore de muncă și renunțări și cine știe câte sacrificii.

Nu zic să căutăm eșecul. Nu suntem făcuți pentru asta. Zic doar să nu îl evităm, să nu ne sperie. Să încercăm. Să nu renunțăm la primul eșec. Pentru că atunci când îl evităm, ne oprim doar la ceea ce știm să facem foarte bine și asta ne limitează grav.

Dacă m-aș fi oprit la ce știam să fac bine aș fi fost probabil vreo contabilă sau angajată în vreo bancă. Matematica a fost parte aia la care m-am priceput mereu. Liceu de mate-info terminat. Am schimbat drumul apoi. Și nici blog nu aș fi avut vreodată. Poftiți de greșiți! Și apoi învățați ceva din asta 🙂 .

Și știți de fapt care este cel mai mare eșec pe care am putea să îl avem? Să nu încercăm ! Doar atunci când nu încercăm putem să fim siguri că nu vom obține nimic!

FotoCreditAlexandrina

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

Un comentariu la „Poftiti de gresiti! Alta perspectiva asupra esecului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu