Pentru tine e simplu, tu stii ce sa faci

Astazi mi s-a spus din nou, pentru a multa oara, ca eu sigur stiu ce sa fac, cum sa imi cresc si sa imi educ copilul. Sigur, acum, dupa aproape 6 luni de viata noua, stiu cate ceva. Si da, sunt de profesie psiholog si am mai bine de 6 ani experienta in lucrul cu copiii, copiii altora, o mica-mare diferenta.

Prima oara cand am fost asigurata de altii ca eu stiu, doar am citit si profesat atat, nici macar nu planuiam un copil. Apoi a trecut o vreme si mangaindu-mi burtica tuguiata (suficient incat sa nu imi vad degetele de la picioare, alta poveste draga) m-am asigurat, chiar eu, ca stiu. Am invatat ani despre asta, am practicat alti ani ajutandu-mi mama sa creasca puii altora-iubirile ei, am observat zeci de familii si mai ales rezultatul lor de educatie, oglindit in copiii ce veneau la centrul unde lucram. Da, sigur, eu stiu ce sa fac!

Am nascut puiul meu de om. L-am vazut, l-am pupat, am plans, situatie ce s-a repetat de cateva ori, am ramas doar noi doi si o camera de spital. Am uitat tot! Oricat de multe carti as fi citit, oricate cursuri as fi urmat, oricati copii as fi educat part-time, nicaieri nu preciza ce sa fac cu omuletul din bratele mele. Venise asa, fara instructiuni, instalat definitiv.

Mi se parea extraordinar de frumos, de bun, de al meu, dar mic, slab, firav. Cand l-am schimbat prima oara mi-a fost teama ca nu cumva sa ii luxez un piciorus, m-am simtit nestiutoare si mica si eu … am plans. S-a trezit si m-a privit. Stiam ca nu ma poate vedea dar simtea cu siguranta lacrimile mele pe fetisoara lui si simtea cu siguranta teama mea. M-am oprit din plans. M-am gandit ca teama lui fata de o noua lume trebuie sa fie mult mai mare si el nu plangea, doar isi rezema inimioara langa inima mea si statea linistit. Am facut si eu la fel. Am stat cateva ore lipiti unul de altul si am invatat ce nici 1000 de carti nu o puteau face: imbratisarea copilului meu este leac sfant.

Au trecut aproape 6 luni si am invatat multe. Copilul meu imi este ghid. Inca citesc, chiar mult as spune eu, inca ii privesc pe cei din jurul meu si inca imi amintesc tot ce eram sigura ca stiu, dar acum, inainte de a fi sigura, imi privesc pruncul, sa vad ce e adaptabil lui.

Inca invat … invatam amandoi.

Sursa poza

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

4 comentarii la „Pentru tine e simplu, tu stii ce sa faci

  1. Ce frumos ai scris. Si eu imi aduc aminte cu emotie de primele clipe cu baiatul meu chiar daca au trecut aproape doi ani.

      1. al meu baiat are 7 ani si fetita aproape doi. inca imi amintesc primele clipe si temeri avute cu fiecare in parte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu