Pentru copilul meu am invatat sa fiu

Mai rabdatoare, mai intelegatoare, mai calda si am ajuns sa fiu  … mai fericita.

Inainte sa apara David – da viata noastra se imparte acum in „inainte de David” si „dupa David” - priveam viata cu alti ochi, parca printre scanduri de gard din lemn. Traiam cu gandul la viitor si la toate target-uri impuse, de multe ori din exterior si nici macar din interior. Asteptam iarna sa ma pot bucura de zapada de pe partie si apoi vara sa ma balacesc la mare. Dar intre ele pierdeam alte anotimpuri si cine stie cati stropi de ploaie vindecatori am irosit.

Traiam de multe ori protejand sentimentele celor din jur, uitand sa le verific pe ale mele. Acum m-a invatat David cum sa le redescopar in starea lor pura si cum sa ma bucur de fiecare adiere de vant, asa cum face el cand rade la inceputul unei ploi crezand ca iar se joaca mami cu el, suflandu-i aer cald de iubire pe ochisori.

Am invatat ca rabdarea porneste din dragoste si intelegere.

Daca imi privesc puiul cand plange pentru ca patutul a devenit plictisitor, si il inteleg, fiindca si eu m-as plictisi stand intr-un pat cu privire spre tavan si 2-3 maimute colorate, atunci nu mi se mai pare un act dificil sa ii ofer o alta varianta de joc de fiecare data cand se plictiseste … iar David se plictiseste repede. Si cum totul este rasplatit cu o multitudine de zambete rabdarea mea este alimentata la nesfarsit.

Am invatat ca bratele mele sunt instrumente de siguranta si conform.

Iar caldura lor evapora orice lacrima de bebelus si nu numai. Cand eram mica ma intrebam de ce oamenii au brate. Atunci am crezut ca sunt utile pentru a fi fericit desenand cu creta pe asfalt. Apoi pentru a scrie litere in caietul dictando, pentru a machia un chip al carui frumusete o uitasem, pentru a alinta omul iubit. Acum stiu sigur ca bratele mamelor sunt acolo pentru puii lor, sa ii poata tine la piept ori de cate ori au nevoie. Si ale tatilor? Ma veti intreba. Pentru mamele copiilor lor, si ele au nevoie de siguranta si confort.

Am invatat sa nu critic si sa nu judec.

Fiecare are un motiv pentru fiecare actiune pe care o realizeaza, iar lipsa de informare este tot un motiv. Cand vine vorba de cresterea unui copil lucrurile se complica. Recunosc ca am descoperit !dupa David! o lume a parintilor, analitica, plina de competitie. Am intalnit oameni care in permanenta analizeaza modul altora de a-si educa puii. Ca il analizeaza nu ar fi asa o problema, dar majoritatea au curajul si cred ei si dreptul de a emite judecati: laptele tau nu este suficient de hranitor, sigur ai avut lapte, dar nu ai stiut tu ce sa faci, nu il lasa sa doarma cu tine in pat, nu va mai pleca de acolo pana se insoara.

Daca doarme in alta camera din start iti supui copilul unei traume pentru ca nu vei putea sa fii alaturi de el in fiecare secunda cand el va simti nevoia, vai l-ai invatat in brate, ii dai suzeta, va pleca la facultate tot cu ea etc etc etc .

Cu timpul am invatat sa ma detasez de ochii lumii.

Sa le zambesc, gandind, uneori chiar spunand „copiii fericiti, crescuti in familii fericite se cunosc dupa chip … David zambeste mereu”.

Fireste ca am si eu propriile opinii chiar cu privire la exemplele de mai sus, dar nu le arunc ca judecati catre altii. Fiecare parinte are dreptul sa isi creasca puiul asa cum crede el ca este mai bine, asa cum poate el mai bine. Si stiu, exista cu siguranta si copii fericiti dincolo de metodele mele de educare.

Am invatat sa nu mai pun atata presiune pe umerii mei, sigur, ei pot duce in acelasi timp si pe David si casa si prietenii si multe altele, dar e mult mai dificil si obositor, iar David are nevoie de o mama vesela si mai ales odihnita pentru a o putea obosi el. Nu este nevoie sa fiu perfecta, nici ca mama, sotie, fiica, sora, prietena, este suficient sa fiu acolo cand trebuie si unde trebuie neaparat. Momentan locul meu este acasa, langa fiul meu si tatal lui.

Am invatat sa imi canalizez energia catre aspecte cu adevarat importante.

Am analizat lucruri, oameni si actiuni, am prioritizat dorinte, am renuntat la asteptari nerealiste si deodata am devenit libera si doar libera pot iubi atat de mult si pot simti fericirea la fiecare pas de bebelus.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

3 comentarii la „Pentru copilul meu am invatat sa fiu

  1. Este ceva atat de deosebit sa ai pe cineva care te iubeste neconditionat. Cineva care iti zambeste sincer. Sper si eu sa invat la fel de mult si sa fiu mai calma si mai linistita cand voi deveni mamica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu