Orfani si de Craciun si dupa

Am zis că scriu despre asta, apoi m-am răzgândit, apoi m-am hotărât iar, nu știu prea bine de ce, probabil din cauza ochilori superbi și triști ai lui Marci. Marci este fratele meu, de aproape 7 ani, pe care mama îl crește de când avea două săptămâni, petrecute toate în spital, după ce a fost abandonat la fel precum fratele lui mai mare cu 11 luni. Marci este îngerașul nostru terorist, acel copil atât de cald și avid de iubire și atenție, care nu știe încă cum să ceară ceea ce îi lipsește decât prin gesturi un pic mai greu de înțeles de către oamenii adulți din noi. Eu pricep și îl iubesc și dacă aș fi o Samantha aș mișca rapid din nas să îi vindec trecutul, dar mă tem că stă mult peste puterile mele momentan. Povestea este lungă,  poate revin la ea altă dată, acum vroiam să vă spun altceva.

Am citit în urmă cu o săptămână, două, un anunț pe facebook cum că Direcția de Asistență Socială din Brăila te sprijină să iei un copil abandonat, acasă de sărbători. Mie personal mi se pare un gest crunt, exagerat de crunt. Da, e adevărat că în mijlocul unei familii sărbătorile lui pot fi ceva mai îndestulate, dar cum se termină minunea, îl iei frumos de mânuța lui gingașă și îl duci înapoi în junglă. Vezi? Ți-a plăcut? E frumos nu? Ei, uite că nu mai e! Poate la anul ai noroc de încă 2-3 zile de oarecare fericire. Oare ce simte când este abandonat din nou, așa, ca și cum nu ar fi fost suficient de bun și de cuminte tot anul încât să rămână mai mult în casa aceea cu miros de portocale și cârnați? Poate veți fi uimiți, dar ei cam asta cred, din moment ce Moșul nu le prelungește șederea în familia de ocazie scurtă, pe care ar fi vrut-o pentru ei. Am lucrat ceva vreme cu tineri postinstituționalizați, nu sunt povești inventate de mine, sunt amânunte auzite de la ei.
Și aveți idee ce sentimente îl inundă când stă la masă cu copilul familiei? Când îl aude că spune mamă și tată cuiva? Copil care doarme în propria cameră și are lucruri pe care nu trebuie să le ascundă sau să le taie, măzgălească, să doarmă cu ele sub pernă pentru a nu fi furate și vândute pe 3 țigări.

Sigur că faci o faptă bună să îl iei în casa ta de Crăciun, problema e că rămâne doar de sărbători și apoi este dus înapoi unde așteptă încă un an pentru alte 2-3 zile, care mai vin sau nu mai vin, fiindcă dacă a crescut prea mult nu îl ia nimeni. Și unii petrec Crăciunul într-o familie și alții într-un cămin, poftind la măcar alea 2 zile, bucurându-se de dărnicia materială a oamenilor de sărbători. Dar știti ce e și mai crunt de trist? Singuri sunt toți și apoi când cresc, vor fi mereu stingheri și incompleți atât timp cât nu au părinții lor.

În ce lume minunată am trăi dacă pentru fiecare copil ar exista părinți, nu ?

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

2 comentarii la „Orfani si de Craciun si dupa

  1. De multe ori am gandit si eu la fel. Iata cum un gest ce l-ai vrea frumos si omenos , ar putea face mai mult rau decat bine…. ar putea lasa rani in sufletul copilului. Stiti voi cat este de greu sa ii privesti in ochi, sa intelegi durerea si mai ales sa lupti cu prejudecata celor din jur. Ai vrea, dar nu poti sa ii ignori. Tot ce fac acesti copiii este pus sub lupa si mai ales catalogat. Chiar daca cresc in familie si nu au stiut niciodata ce este un camin, are grije socetatea sa le puna stampila in frunte …. .de ei au o REFULARE …. stiu eu ce spun! Dar m-am indepartat prea mult de subiect. Intr-adevar dupa ce au vazut ce inseamna o familie, se intorc parca intr-un abis si mai mare si creste prapastia dintre lumea lor si a celorlalti copiii. Anul acesta m-a colindat o fetita { domnisoara deja } care a facut parte din formatia Stelute Dunarene. Canta divin …. dar daca nu mai este in sistem…. sau daca nu mai are loc in formatie!!! s-a terminat si cariera ei. Cine sa o ajute, cine sa investeasca in cariera ei. O alta fetita mai norocoasa, astazi ii plateste cursurile de canto particulare AMP care o creste … Asa e viata …. si multe vrajitoare ne-ar mai trebui …

    1. Știu că sunt catalogați, analizați și judecați … știu tristețea din ochii lor și zbuciumul de a demonstra că și ei merită să fie iubiți 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu