Nu stiu ce ai sa te faci cand o sa fii mare, dar sper sa te faci fericit!

N-au dispărut întrebările astea de pe radarul necunoscuților și nu numai.
– Ce vrei tu să te faci când ai să fii mare?

S-a uitat David cam strâmb la ea.
– Nu știu, polițist și pompier, pompier de poliție? Nu știu.

S-a uitat la mine.
– Nu știu iubire, vezi tu ce te faci când o să crești, eu sper să te faci fericit.

Nu judec întrebarea, e mai la îndemână când nu știi ce să vorbești și nici nu îți place tăcerea. Oamenii simt nevoia să converseze și nu prea știu ce, cu un copil mai mic. E în regulă. Mi-a dat mie temă de gândire și de analiză, iar David s-a descurcat așa cum face de obicei.

Nu m-am gândit niciodată ce vreau să se facă David când va fi mare. Nu că nu m-aș frământa cu creșterea lui, o fac, și încă poate prea mult din când în când. Dar trăiesc cu el dorindu-mi să simtă cât este de iubit, să se simtă acceptat așa cum e, susținut, valorizat, să simtă că stau la prindere când o să cadă și că îl iubesc și când are comportamentul unui copil liniștit, deștept, cuminte, înțelegător, și când îmi întinde creierul mai ceva ca elasticul de la praștia cumpărată de bunici.

Mulți părinți se uită la ce pun copiilor în burtă și pe ei, dar nu toți se uită la ce pun în suflet. Și chestia e că atunci când ajung adulți si aruncă un ochi înapoi, majoritatea povestesc cu o oarecare lejeritate și mândrie despre cum umblau cu o singură pereche de papuci și mâncau margarină pe pâine. Asta în zilele bune când nu se rezumau la mămăligă rece cu gem. Dar nimeni nu privește cu amuzament în urmă, unde nu au simțit iubire, atașament, apartenență, valorizare, acceptare. Pentru că îi dor rănile.

Și oricât ar umbla cu mașini scumpe și ar adormi sub perne din puf de gâscă regală tot schilodiți se simt. Tot singuri. Tot nu sunt suficienți pentru ei înșiși. Tot caută iubire.

De sărăcie te vindeci mai repede și mai ușor decât de neiubire.

Așa că, dragă copil care crești cu mine și mă crești pe mine, nu știu ce ai să te faci când o să fii mare, dar sper să te faci fericit.

Cu dragoste,
Mama

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Un comentariu la „Nu stiu ce ai sa te faci cand o sa fii mare, dar sper sa te faci fericit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu