Nimeni nu are dreptul sa imi ameninte copilul

Până mai ieri credeam că poveștile astea cu străini care îți amenință copilul cu bătaia, sunt doar basme de pe vremea părinților noștri, sau doar basme, dar na, vorba aia, ”am trăit s-o văd și p-asta” … mi-aș fi dorit, totuși, să nu.

Am fost într-un parc mic, aproape de casă, unde există un tobogan și 5-6 bănci, de jur împrejurul lui, și atât. David era singurul copil de acolo. Pe o bancă stătea un bătrân și pe alta, mai la distanță, o bătrână. El fuma și ea vorbea la telefon. Eu, cumva în triunghi cu ei, îl admiram pe David care țopăia de colo colo, ca ieduțul eliberat din iesle și din când în când alerga doi porumbei rătăciți de grupul de alți 15-20 de porumbei care ciuguleau câte ceva în grădiniță. David are plăcerea aceasta de a fugări înaripatele și îi explic de fiecare dată să nu le mai deranjeze când mănâncă. De cele mai multe ori ascultă și îl vezi cum stă așa nerăbdător, ca un motănel la pândă, mai că le și spune ”hai terminați mai repede, să mă joc și eu cu voi”.

Nimeni nu are dreptul sa imi ameninte copilul

Observ la un moment dat că doamna îi spune ceva, dar nu înțelegeam ce, și el se îndepărtează de porumbei și de dânsa, cumva uimit. La scurt timp îl văd pe bătrân cum ridică bastonul cu mâna în care nu avea țigara, și aud cum îl amenință că îi dă două la fund dacă mai aleargă porumbeii. Mai târziu îmi povestește David că și doamna l-a amenințat că îl apucă de urechi (chiar imita gestul în condițiile în care habar nu are ce e asta cu urecheatul) și mă întreabă ce înseamnă … Înseamnă că oamenii mari pot fi extrem de impertinenți și ursuzi … nu, nu i-am spus lui asta, doar am gândit.

Nu este prima oară când întâlnesc vârstnici atât de porniți pe alergatul porumbeilor, zic vârstnici pentru că tineri chiar nu am văzut. Și nu înțeleg ce e greșit la faptul că un copil de 3 ani aleargă un porumbel, pentru că îi place cum se desprinde de la sol și zboară spre cer. Dar știu că, indiferent de situație, nimeni nu are dreptul să ridice toiagul și să amenințe copiii cu bătaia și nici măcar cu urecheatul.

Nici nu știu de ce să mă minunez mai tare. De faptul că alergatul porumbeilor pare să fie ceva foarte deranjant pentru unii și eu nu pricep prea bine de ce? De faptul că oamenii încă fumează la un loc de joacă? De impertineța de a amenința un copil cu bătaia, cu atât mai mult unul străin? De tupeul de a minți că l-a amenințat? De seninătatea cu care ți se spune că de fapt a glumit … cu un copil atât de mic? despre bătaie? De faptul că nu vede nimic greșit în a proceda așa ?

Da, cam asta e lumea sucită în care trăim și în care trăiesc și copiii noștri, uneori chiar atunci când suntem aproape de ei.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

7 comentarii la „Nimeni nu are dreptul sa imi ameninte copilul

  1. Și mie mi-e tare greu cu amenințările și am auzit și de lovituri din poveștile din jur. Mi-e teamă că voi reacționa foarte urât, încerc să mă educ, dar sunt uneori într-o mare tensiune de a proteja puiul, că nu-mi iese detașarea de problemă.

  2. Cam dusă la extrem povestea, totuși. Sunt până la urmă niște cuvinte, niște gesturi ale unor oameni bătrâni, de la care nu cred că trebuie să avem prea multe pretenții – au trăit alte vremuri. Pe de altă parte, sunt mulți părinți care își lasă copiii de izbeliște și le permit orice, justificând-o prin: e doar un copil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu