Nevoi versus dorințe – De ce are nevoie cu adevărat copilul tău?

Nevoi versus dorințe

Copiii, la fel ca toți oamenii, au nevoi. Mai mult de atât copiii sunt complet dependenți de părinții lor pentru a-și împlini aceste nevoi. Modul în care părinții răspund nevoilor și cerințelor copiilor îi învață pe aceștia despre lumea în care trăiesc și îi învață cum să reacționeze la ea. Este important ca părinții să pună în balanță nevoi versus dorințe. Să ofere cadrul necesar dezvoltării și satisfacerea nevoilor, însă să nu încerce să împlinească toate dorințele copiilor.

 

Nevoia – Este o necesitate pe care o satisfacem pentru a asigura sănătatea fizică, psihică și emoțională a copilului. Dacă nu satisfacem aceste nevoi putem pune în pericol buna funcționare a copilului, sănătatea lui și uneori chiar supraviețuirea lui.

 

Dorința – Este o aspirație interioară spre obținerea sau realizarea unui anumit lucru. Este ceva la care copilul râvnește, dar fără care poate trăi, poate supraviețui. Dacă nu împlinim anumite dorințe este posibil să producem sentimente de frustare, furie, tristețe, dezamăgire, dar nu îi punem în pericol viața.

Nu e sănătos să le satisfacem toate cerințele și să le scoatem din cale toate sursele de frustrare.

Copiii au nevoie ca părinții să evalueze cât de util și necesar este să le împlinească anumite dorințe. Deși, poate, am putea să le satisfacem pe toate. Copiii nu au nevoie să li se satisfacă toate cerințele și să le fie scoase din cale toate sursele de frustrare. Uneori părinții se tem de reacția copilului când îi refuză satisfacerea anumitor dorințe. Eu le zic să gândească un pic mai mult pe termen lung și să se întrebe de ce se tem de asta. Ce cred ei că se întâmplă dacă prin deceziile luate au ”supărat” copilul.

 

Și le amintesc că pe termen lung, copiii obișnuiți să primească tot ceea ce își doresc, își stăpânesc cu greu emoțiile, devin pretențioși, au o toleranță scăzută la frustrare, au reacții furioase atunci când li se refuză ceva, sunt dispuși să facă orice pentru a obține ceea ce vor, au așteptarea ca alții să facă orice pentru dorințele lor.

 

Dorințele au și ele rolul lor și pot ajuta copiii să se dezvolte. Nu putem și nici nu e cazul să încercăm să le scoatem din copiii noștri. Până la urmă dorințele sunt cele care îi fac să viseze și lucrează la dezvoltarea imaginației lor. Important este, după cum spuneam, să evaluăm cât de util și necesar este împlinirea unei anumite dorințe.

Pentru dezvoltarea capacității copiilor de a lua decizii și pentru dezvoltarea autonomiei lor, putem să îi încurajăm și să îi sprijinim să își prioritizeze dorințele.

Discutați cu ei despre ce își doresc, de ce, puneți împreună în balanță dorințele. Vorbiți-le despre dorințele voastre și cum procedați voi cu ele. Cum le prioritizați, cum vă simțiți când nu puteți să vă împliniți o dorință. Stabiliți unele dorințe pe post de cadou pentru zile onomastice sau pentru evenimente speciale. Asta îi va ajuta și pentru dezvoltarea rezistenței la frustrare.

Vă povesteam altă dată că eu îi dau băiatului meu bani în fiecare lună, pe care el îi adună la pușculită. Asta îl ajută să își poate îndeplini din dorințe. Și când a fost vorba de bugetul lui a fost clar pentru mine cât de ușor a învățat să prioritize. Sigur, a avut și sprijinul meu o vreme.

Pentru o dezvoltare sănătoasă este necesar să le satisfacem nevoile copiilor noștri, să fim disponibili cu răbdare, blândețe și cu intenția de a privi viața din perspectiva lor. 

Uneori poate fi mai dificil să le satisfacem nevoile copiilor noștri și să facem o analiză nevoi versus dorințe, mai ales atunci când ne stau ca barieră propriile dureri și traume nevindecate. Uneori fix de acolo vine și acea teamă ca nu cumva să ”supărăm” copilul. Nu spune nimeni că trebuie să facem asta singuri. Putem căuta ajutor și resurse în jurul nostru. Putem să ne informăm sau putem apela la un psiholog care să ne ajute să înțelegem ce se întâmplă în interiorul nostru. Să ne vindecăm pentru a putea să fim acolo pentru copiii noștri.

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu