Modalități pozitive prin care poți obține cooperarea copilului

cooperarea copilului

Oricât de înțelegători, calmi, deschiși ar fi copiii noștri și noi cu ei, nu înseamnă că este ușor să obținem cooperarea copilului. Cele mai dificile momente, cu rată destul de scăzută de a ne ieși cooperarea, sunt atunci când ei sunt prea obosiți sau prea frustrați. Oboseala se rezolvă cu somn. Frustrarea e parte normală a vieții, de folos chiar. Iar tensiunea noastră interioară se rezolvă cu tehnici de respirație 🙂 . Sprijinul adulților în gestionarea acestor momente, îi învață pe ei să își dezvolte propriile mecanisme de a face față frustrărilor și provocărilor.

 

Ce jocuri, activități și alte tertipuri te pot ajuta să obții cooperarea copilului? Sau măcar să îl sprijini să gestioneze frustrarea pe care o simte în momentele dificile?

Vorbește-i în așa fel încât să te audă.

Asta este uneori o adevărată artă! Mai întâi asigură-te că este atent la ce îi spui. De exemplu, apleacă-te la nivelul lui și privește-l în ochi. Formulează cerințele cât se poate de pozitiv. Este mai probabil să reacționeze când îi ceri ceva, decât atunci când îi interzici. ”Te rog să vorbești mai încet” în loc de ”Nu mai țipa”.

Folosește cuvinte puține, simple, clare, pe înțelesul lui, adresate pe un ton cald, calm și totuși ferm.

Explică motivul pentru care îi ceri ceva sau este nevoie să facă ceva. Folosește exemple, demonstrații, diverse situații deja trăite, dacă este cazul. Nu te feri să îi mulțumești atunci când acceptă să facă ce i-ai cerut și să îi spui că apreciezi că a cooperat.

Pregătește-l pentru schimbări din timp, chiar cu riscul de a fi mai greu să faci față reacțiilor lui.

Explică-i ce se va întâmpla în ziua respectivă sau într-un anumit moment cum ar fi la medic, în concediu, la grădiniță, când îl lași cu un bunic. Pentru copii este important să cunoască cursul acțiunii.

Oferă timp să accepte situația sau să se obișnuiască cu schimbarea.

Atunci când este nevoie să te desparți de el și nu vrea, sau să pleci undeva și nu vrea să se îmbrace, în general când refuză o acțiune pe care totuși chiar trebuie să o facă, încearcă să nu îl forțezi și dă-i timp să accepte, măcar 10 minute și explică-i asta. De cele mai multe ori se găsesc 10 minute.

Lasă-l să aleagă atunci când se poate.

Dă-i măcar 2 variante atunci când se poate. Și când nu se poate, pentru că sunt și astfel de momente, explică-i de ce este nevoie să facă exact așa cum îl rogi tu.

Inventează jocuri cu și despre animale de tot felul sau alte personaje.

De exemplu pentru situațiile când nu vrea să se îmbrace poți spune o poveste ”Uite vin crocodilii (șosetele lui) să pupe piciorușele tale dulci de tot”. Toată situația se poate transforma în mult râs din partea lui, când îi atingi tălpile cu șosetele.

Numărați până la 10.

Pentru a-i da mai mult timp să realizeze o acțiune sau a-ți da ție timp mai ales atunci când te cheamă insistent să te joci și tu vrei să mai speli o farfurie sau cine știe ce. O poți face cântând sau îl poți încuraja și pe el să numere cu tine, așa mai învață ceva nou :).

Folosește maimuțărelile și alergatul prin casă și pentru cooperarea lui și pentru descărcarea ta și a lui.

Poate unele par dificile, dar pe măsură ce le aplici și încerci să te folosești cât mai mult de jocuri pentru a face lucrurile cu zâmbetul pe buze, vei vedea că nu e totul chiar atât de complicat. După ceva exercițiu, devine un automatism. De fapt, un mod de viață, până în punctul în care nici nu mai realizezi de fapt că faci asta.

Nu uita că atunci când sunt mici au și ei nevoie de control. Sunt la o vârsta la care prea mult controlează alții pentru ei.

Când îl simți prea tensionat și doritor să dețină el controlul poți încerca să îl lași să facă așa cum dorește. Fără să intervii, în măsura în care nu îi pune în pericol sănătatea sau nu îi afectează pe cei din jur. Are nevoie de control la o vârsta la care prea mult controlează alții pentru el. Vei vedea că uneori vrea să te controleze pe tine. Controlul lui presupune de multe ori faptul că nu te lasă să pleci de lângă el. Și să te joci cum și cu ce vrea el. Nu este tot timpul confortabil, cum nici pentru ei nu este confortabil controlul nostru.

 

Nu spun că ideile de sus funcționează pentru orice copil. Eu nu cred în rețete general valabile. Sunt mulți factori care intervin, unii țin doar de moment (oboseala, conexiunile pe care le face fix atunci etc), alții mai generali, cum ar fi modul în care copilul își percepe părintele, relația pe care o are cu el, temperamentul copilului etc. Despre cum îl ajuți în funcție de temperament, v-am mai povestit aici. Dar, sigur funcționează mult mai bine o educație bazată pe cooperare. Și cooperarea vine dintr-o bună comunicare, conexiune, înțelegere, empatie, răbdare și voie bună. Mai departe, fiecare adaugă propriile ingrediente.

 

Sursă poza:  Paige Cody @ Unsplash

 

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create459

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu