Mamă care ți-ai pierdut copilul, dă-ți timp și loc!

Te cunosc și te recunosc oricând. Tristețea ochilor tăi mi-e carte deschisă. Ești cel mai puternic om pe care îl cunosc. Firește că nu știi încă asta. Nici nu vrei să fii. Ești … Tu, cea care ai reușit, aproape miraculos, să nu te destrami când ți-ai îngropat sau incinerat copilul crescut cu iubire în tine. Te-aș îmbrățișa până aș scoate și ultima fărâmă din durerea asta asurzitor de reală. Știu că îți este greu. Știu! Îți promit, va fi din ce în ce, câte puțin mai bine, chiar dacă acum, poate, nu pare că va mai fi vreodată.

Dă-ți timp și loc să te refaci, să te accepti așa cum te simți, să nu te mai judeci pentru ce nu poți. Vei putea mai târziu. Vei recupera cu oamenii pe care îi iubești, tot ce simți că nu poti face azi.

Caută un psiholog bun pe parte de doliu și mergi la el, sau un om care să știe să fie sprijin pentru mame de îngeri. Nu va înfăptui minuni, nu îți va aduce copilul înapoi, dar te poate face să înțelegi normalitatea unor stări pe care le ai. Te va asculta, te va lăsa să plângi, să țipi, nu-ți va reproșa nimic. Nu va spune să fii altfel decât ești. Te va învăța cum să te privești și tu cu aceeași indulgență.

Fii blândă cu tine. Lasă vinovăția să plece. Nu e loc pentru ea. Ai făcut tot ce ai putut cu ceea ce ți s-a dat. Și acum vei face exact atât cât vei putea și va fi de ajuns.

Vorbește cu mame care au trecut prin aceeași situație, cu ceva timp înaintea ta. Vei descoperi că este posibil să mai fii fericit și după moartea unui om pe care îl iubești poate chiar mai mult decât te iubești pe tine. Există Organizația E.M.M.A. Sunt prea mulți părinți de îngeri și eu știu câțiva chiar fericiți cu golul lor.

Înlătură din viața ta tot ce nu îți face bine, oamenii care spun exact ce nu trebuie să auzi, care în loc să te elibereze, îți creează presiune. Ai nevoie să te aduni, să îți conservi orice fărâmă de energie, nu o consuma pe nimic.

Ai grijă de tine și caută să te ajuti. Acum tu ești importată, să te vindeci, să poți să îți găsești liniștea. Când tu vei putea face asta, o vor face și oamenii cu care împarți iubirea. Dormi, plimbă-te, du-te la cumpărături, călătorește, roagă-te dacă tu crezi în Dumnezeu, muncește, sau nu, citește cărți bune, sau deloc, înconjoară-te de oameni sau stai singură … orice crezi tu că te ajută.

Dă-ți voie să simți fericirea când va veni așa firav, aproape insesizabil, ai dreptul să fii fericită, e normal ca viața să își reia cursul chiar dacă, poate, nici nu mai vrei.

Scrie-i scrisori dacă simți că o poți face. Scrie tot ce nu poți urla altora, tot ce nu ai curaj să spui nimănui, păstrează-le sau arde-le, citește-le sau uită de ele. Nu ajută foarte mult, dar orice mic ajutor se simte.

Păstrează amintiri cu copilul pe care nu îl mai ai aici. Poze, hăinuțe, lucruri, jucării, orice, să te poți întoarce la ele, când și dacă vei dori vreodată. Dacă simți nevoia să fugi de amintirea copilului tău, fugi, și întoarce-te când vei fi un gram mai bine. Aș vrea să îți spun că poți uita, dar nu te mint, oricât ai munci și oriunde ai fugi, nu vei putea șterge ce s-a întâmplat și nici nu vei putea să te oprești din a fi. Dar, într-o zi, vei descoperi că ai învățat să trăiești cu asta.

Plângi … mult, oriunde, oricând și cu oricine. Este în regulă. Plângi.

Amintește-ți că dincolo de a fi mamă (dacă mai ai pentru cine să fii aici), soție, fiică, soră, prietenă, ești om, unul care a suferit o pierdere mult prea dureroasă și are tot dreptul din lume să simtă orice simte.Să țipe, să nu mai poată, să plângă, sau nimic din toate astea. Să facă orice îl ajută să se descarce.

Știu că este greu, știu. Știu că doare groaznic și totul pare fără rost. Știu că nu te mai poți bucura de nimic, oricât de multe ai avea încă. Îți promit, va fi din ce în ce, câte puțin mai bine, chiar dacă acum, poate, nu pare că va mai fi vreodată. Dă-ți timp și loc!

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

FotoCredit: Cristina TR

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create872

8 comentarii la „Mamă care ți-ai pierdut copilul, dă-ți timp și loc!

  1. Si eu mi am pierdut copilul acum 12 zile l-am născut prematur si nu a supraviețuit, e o pierdere enormă numai cine nu trece prin asta nu va intelege , dar sper ca intr-o zi băiețelul meu sa revina din nou prin alt copilaș care il voi face sa il simt aproape ..

  2. Anul acesta se fac 10 ani de când primul meu pui de om nu mai este. Am învățat în anii aceștia sa merg din nou pe strada, sa râd, sa vad iarăși lumea din jurul meu… să trăiesc. Se poate, cu un efort imens… dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit. Acum sunt mămică de fetiță și băiețel. Putere și multă voința.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu