Libertatea fara limite si capcanele ei

Eu  știu că toți copiii au nevoie de libertate pentru a avea loc să își dezvolte potențialul și în același timp știu că au nevoie de ghidaj, încurajare și limite, pentru a putea cu adevărat să o facă.

Părinții timpului nostru pun foarte mare preț pe libertate, pentru că nu au avut-o copii fiind. Noi venim dintr-o vreme în care trebuia să fim cuminți, și cuminte însemna obediență, tăcut din gură, stat lângă părinte în liniște. Iar acum, firește, vrem să le oferim copiilor noștri ceea ce nu am avut noi.

Nu-i rău deloc să căutăm să facem asta, atât timp cât nu neglijăm alte nevoi, doar pentru că știm cât de mult ajută libertatea.

Libertatea poate amenința siguranța.

Una dintre nevoile primordiale pe care le simțim, încă de când suntem bebeluși, este să fim în siguranță. Acesta este motivul pentru care bebelușii caută prezența părinților, să îi vadă, să îi audă, să îi simtă, pentru că, numai lângă ei se simt în siguranță. Această nevoie diferă ca intensitate de la copil la copil, dar există la fiecare.

Riscul când pui accent pe libertate și independență la vârste atât de mici este să mărești tocmai dependența copilului de tine. Nevoia fundamentă de siguranță nu este îndeplinită când părintele îl lasă pe bebeluș să plângă până se calmează singur, când îl culcă în altă cameră chiar dacă pare că nu vrea asta, când îl hrănește la program chiar dacă el cere mai devreme etc. Este de fapt un cerc vicios: părintele căută să îi creeze independență, copilul simte că nu este în siguranță și îl solicită și mai mult, părintele devine și mai insistent lăsându-l singur. Înțelegeți ce zic?

Siguranța și independența sunt sabotate și când copilul nu este supravegheat de dragul libertății.

Sigur că vor să exploreze mediul, dar la vârste mici au și nevoie ca părintele să fe aproape pentru a apela la el atunci când se simt în pericol, când ceva îi sperie (nevoia de siguranță). Imediat ce devin activi îi veți vedea cum ar încerca orice, ar pleca numaidecât în aventură și tot imediat își întorc privirea, întind mâna și te cheamă lângă, pentru că au nevoie de plasa lor de siguranță. Lăsați singuri de dragul libertății și independenței, este foarte posibil să refuze aventura.

libertatea-fara-limite-si-capcanele-ei

Libertatea poate sabota și integrarea în grupuri sociale.

Dacă un copil este învățat că deține libertatea absolută, atunci poate deveni irascibil când regulile societății îl contrazic. Integrarea socială cere să faci și ce vor ceilalți nu numai ce îți dorești tu. De multe ori părinții devin îngrijorați când copilul face ce îi spun cei din jur, pentru a nu deveni o marionetă. Să ajungi în punctul în care faci și ce vrei dar și ți se cere, fără a te fustra asta, mi se pare o mare artă și pentru adulți.

Libertatea poate îngreuna dobândirea auto-reglării emoționale pentru că ea vine mai întâi din exterior și abia apoi este interiorizată.

Concret, când un copil are un tantrum, are nevoie de părinte pentru a învăța să își stăpânească emoțiile, să le cunoască, să le accepte și să învețe să le regleze. Doar libertatea de a-l lăsă să se trântească pe jos nu este suficientă, sigur că îl ajută să se descarce dar nu îl învață să le auto-regleze în viitor.

Copiii au nevoie de limite și reguli pentru a învăța ce e cu lumea asta în care trăim.

Pentru a se adapta la ea, pentru a trăi în siguranță știind regulile și sensul ei. Dacă ești un adept al libertății ”fără limită”, nu vei pune limite, iar copilul va ajunge să se simtă dezorientat și nesigur. Știu că uneori nu ne place societatea în care trăim, nu îi găsim logica și rostul, dar atunci când nu stă în puterea noastră să schimbăm, putem să ne adaptăm și să îi învățăm și pe ei lucrul acesta.

Copiii învață să ia decizii, luând decizii, nu executând ordine.

Acesta este motivul pentru care susțin libertatea oferită copiilor de a face ceea ce nu îi pune în pericol, chiar dacă ar părea activități de oameni mari și susțin și libertatea de a spune „nu”, de a purta ce vor, de a nu împărți cu oricine, orice, de a hotărî singuri pentru ei. Dar și să ia decizii în sine ar trebui ghidați de către noi prin propriul exemplu, prin explicații și chiar prin a nu le oferi libertate atunci când deciziile lor pun în pericol viața cuiva sau creează un disconfort cuiva.

Doar în numele libertății nu îi ajutăm când le permitem să smulgă jucăria unui copil fără să îl întrebe, să țipe deranjând oamenii din jur, să umble cu obiecte periculoase fără a ști cum să le folosească, să strige lucrurile celorlalți, etc. Oprindu-i cu blândețe, nu le răpim libertatea, doar îi învățăm lucruri esențiale pentru ei și dezvoltarea lor ca adulți responsabili.

Cum putem evita ca nevoia de libertate să lucreze împotriva noastră și a copilului nostru? Să privim la nevoile lui global și să înțelegem că, uneori, nu are nevoie de libertate și altele sunt nevoile care se cer împlinite. Pur și simplu să fii atent la el și el îți va spune 🙂 !

Stiu că vă plac exemplele, vă ofer primul care mi-a venit în minte:

Acum câteva săptămâni am stat cu David acasă.  Am presupus eu dimineața că vrea să mergem în parc, să fie liber să alerge. Nu! A vrut să stăm în casă, am respectat dorința lui. După-amiază am ajuns la bunici și am crezut că vrea în curte să alerge după cățel, sau invers. Nu! A vrut să ieșim împreună afară și să stea în brațele mele să îi spun povești. Cred că nevoia lui era să stea lipit de mine, doar cu mine, după o perioadă în care am muncit prea mult. Libertatea a luat o altă formă, e liber să ceară ce are nevoie și eu sunt deschisă să îl aud.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create857

2 comentarii la „Libertatea fara limite si capcanele ei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu