Lectii primite de la copiii mei

Am învățat multe de la David în acești peste 2 ani de când am norocul să îi fiu mamă. Și am învățat multe și de la Emma, chiar dacă am avut-o doar 9 luni și 20 de zile, chiar dacă îmi este greu acum să accept lecțiile ei și să le înțeleg puterea.

Dar ce m-au învățat amândoi, pe căi diferite, este că, să fii mamă îți aduce cea mai cuprinzătoare iubire de pe pământ și nu numai, o iubire greu imposibil de egalat de altceva sau altcineva. O iubire care te înalță și te coboară în miimi de secundă doar pentru a-ți aminti la infinit cât de neegalată e.

O iubire care …

… îmi dă puterea să iert și să mă iert, așa cum o face și David când îi greșesc fără voie, când nu îl las să facă ce își dorește, chiar dacă am dreptate sau nu să îi interzic acel ceva, când ridic tonul la el (rar, dar o mai fac), când nu îi ofer timpul pe care îl vrea, când nu înțeleg ce îmi spune și se supără.

… mă face să vreau să fiu cea mai bună variantă a mea. Mă motivează să mă iubesc și eu măcar pe jumătate cât o face el.

… mi-a dat puterea să supraviețuiesc nopților nedormite, izolării, presiunilor sociale, crizelor de furie ale lui și nu numai, jocurilor repetitive aparent amuzante pentru el și uneori enervante pentru tine.

… mă învață să lupt pentru ceea ce îmi doresc exact așa cum a făcut el când a mers de-a bușilea până s-a ridicat pe propriile picioare și i-am citit mândria pe fiecare pătrățică a feței.

… face să fie insuficiente zecile sutele de îmbrățișări, pupături și mângâieli, oricât de multe ar fi ele pentru el.

… mă forțează să mă accept așa cum sunt, sigur nu aceeași care eram înainte să îi am pe ei.

… m-a ajutat să accept oamenii din jurul meu, așa cum sunt, și să văd mai întâi partea frumoasă din ei.

… mă întoarce forțat la copilul din mine și uneori deschide răni pe care tot ea are puterea să le închidă la loc, lăsând un minim de cicatrici care îmi amintesc cât de importanți sunt părinții în ceea ce devin copiii lor.

Lectii primite de la copiii mei

… m-a învațat și încearcă să mă învețe iar. Să mă bucur din nimicuri, să găsesc fericire în orice pentru că așa sunt copiii, capabili să dea valoare și unui strănut.

… mă face vulnerabilă și mă trântește de toate zidurile durerii când ceva amenință binele copiilor mei, oricât de mică ar fi amenințarea.

O iubire care m-a salvat când am crezut că lumea s-a sfârșit pentru mine.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu