Inca … GOL in mine

Este ziua copiilor. Strâng în brațe ștrengarul blondin și plâng cu gândul la fetița mea brunetă.

Încă mă chinuie golul ăsta.

Încă mă raportez la viață în termeni de „ce ar fi trebuit să fie”. Încă îmi este greu când privesc mame cu mai mult de un copil și când văd zâmbetul ăla inconfundabil pe fața unei femei care își așteaptă nerăbdătoare pruncul dinăuntrul ei. Încă tresar când simt mirosul de dezinfectant din cabinetul pediatrului. Același pe care îl foloseau și la terapie intensivă, miros care pentru mine este Emma. Încă privesc cu jind la fetițe năstrușnice, brunete, cu codițe mici și părul cârlionți. Încă zâmbesc înlăcrimată la mame care stau pe bancă, cu pruncul la pieptul semi-dezgolit din care curge laptele ăla plin de iubire. Încă am momente când îmi este ciudă pe corpul ăsta din care acum nici nu se mai vede că a dus două sarcini până la sfârșit și pe care o vreme l-am urât.

L-am urât fiindcă îmi amintea că înăuntru poposise un copil și afară nu e. Am urât pântecele alea atârnate. Restul de burtă moale pe care la sarcina cu David o priveam nepăsătoare fiindcă din ea țineam în brațe o minune de băiat. Am urât sânii plini de lapte, care dureau și curgeau și cereau copil să sugă. M-am răzvrătit împotriva naturii când îmi aminteam cât mă chinuisem la David să pornesc lactatia. Cât de ușor venise acum și cât de greu reușeam să o opresc.

Îmi uram brațele fiindcă dureau de lipsa Emmei. Îmi uram uterul care se rupsese în mine și nu înțelegeam de ce alții se bucurau când le spuneam că încă îl am. L-aș fi dat oricând, m-aș fi dat oricând să o am pe ea. Îmi uram cicatricea de la cezariană pe care o priveam insistent de fiecare dată când mă scufundam în apă. Îmi aminteam că altă dată o astupa o burtă imensă în care Emma făcea tumbe și mă amuza traiectoria piciorului ei, prin pielea mea, atunci când simțea apa prea caldă.

Inca … GOL in mine

Încă mi se par stupide toate temerile și lipsurile mele dinainte să o nasc, oricât de reale le simțeam atunci. Nu mă mulțumește acum că pot purta rochiile elegante și pantofii cu tocuri. Nu mi se mai pare nimic special în a bea o bere neagră și a aprinde o țigară. Nu cred că întoarcerea după 2 ani la muncă, în loc de 4 ani, a făcut o diferență în cariera mea, chiar dacă a adus un plus în recuperarea psihică. Nu mă ajută că nu am simțit gelozia fratelui mai mare când am cunoscut ce înseamnă să îl dezveți de ideea de a fi frate. Nu mă încântă că dorm noaptea fără întreruperi pentru alaptat, chiar dacă reușesc să o fac și fără să visez bebeluși, nașteri și moarte.

Încă mă bâlbâi când oamenii mă întreabă „câți copii am” sau mai rău, „ce fac copiii mei”. Încă e mult gol înăuntrul meu. Încă nu știu ce să fac cu el.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

20 de comentarii la „Inca … GOL in mine

  1. Poate e deplasat ce zic, dar eu te-as sfătui sa dați viață unui prunc cât mai repede. Stiu ca nu va arde de asta acum. Dar Așa o să îți alini suferința gandindu-te ca daca Emma ar fi trăit nu ai fi adus pe lume un alt prunc. Poate e o aberație, dar poate nu

    1. Eu nu cred ca e o idee buna. Orice copil are locul special in sufletul unei mame si nici macar un alt copil al aceleiasi mame nu il poate substitui. E un sfat des intalnit si nu vreau sa par desteapta, insa cred ca e o gandire automata in situatia in care nu ai trecut prin asa ceva. 🙁

      1. Nici macar 10 copii ai mei nu o pot inlocui pe Emma si nici nu imi propun si nici nu imi doresc. Oricati copii voi mai avea, daca voi mai avea curaj macar sa ma gandesc la asta, tot imi va lipsi ea 🙁

  2. Iarta-ma te rog daca o sa te fac sa te simti prost, si eu l-am pierdut pe Vlad, l-am avut pentru 2 luni, doar la terapie intensiva. Si….acum nu mai am niciun copil care sa ma aline….nu am niciun copil care sa ma aline….stiu ca niciun copil nu poate inlocui un altul….si stiu ca problemele fiecaruia sunt considerate de el cele mai grave….dar, incearca sa te bucuri.

    1. Îmi pare foarte rău, sincer … stiu, înțeleg ce spui, încerc sa mă bucur si uneori chiar reușesc dar tot imi este dor de ea, tot mă doare lipsa ei, dar stiu, sunt norocoasă ca il am pe David. Îmi pare rău! Te îmbrățișez!

      1. Cazusem in capcana aceea in care crezi ca problemele tale sunt cele mai mari, si ca ceilalti, care, chiar daca au aceleasi probleme ca ale tale, tot sunt mai norocosi si ar trebui sa se simta mai bine ca tine. Daaar, imi revin si spun ca noi mai avem speranta, viitorul, de a mai avea copii….citisem despre o doamna care si-a pierdut si uterul, deci doamna aceea nu mai are nici speranta…. Motivatia mea de a merge inainte este un nou bebe. Sa ne bucuram, zic !

  3. Si eu am pierdut un baietel, Alexandru, in 2014. Am fost mama doar 2 zile, l-am nascut foarte greu si a murit din cauza hipoxiei suferite la nastere. A fost cumplit. Dar dupa 6 luni am ramas insarcinata din nou si acum am un baietel superb de 10 luni. Nu l-am inlocuit, nu l-am uitat, nu trece zi fara sa ma gandesc la el, dar acum am ce sa strang in brate, am pt ce sa traiesc si sa zambesc (pt ca da, la un moment dat chiar am simtit ca nu mai am pt ce sa traiesc :((( ). Nu stiu daca e valabil pt toata lumea, dar pe mine faptul ca am ramas insarcinata din nou m-a ajutat mult.

  4. Eu l-am pierdut pe Francesco in august 2014(fetita mea Alessandra a ales numele!)la aproape 6 luni de sarcina…..A fost o nastere prematura….a trait cateva secunde!:(( Eu nu am fost in stare sa il vad…..stiam sigur ca daca il vedeam innebuneam!!!!O durere sfasietoare….. am trecut prin infern…..ce am facut oare ca sa declanseze travaliul???nimeni nu a stiut sa-mi raspunda la intrebare……Au trecut luni bune(aproape 1 si jum.)pana sa gasesc „curajul” sa mai concep un alt copil!Acum de 2 luni sunt din nou mama unui baietel sanatos si care imi umple viata!NU…..NU AM UITAT DE FRANCESCO!El a ramas in sufletele noastre pentru eternitate!Alessandra care are 7 ani ma intreaba de multe ori:cati copii are mama?Raspunsul meu:3 si ea stie ca de acolo de unde e Francesco va fii mereu cu noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu