Imi cam vad de treaba mea cand port grija altor copii

Într-una din zilele trecute am fost în parc să ne bucurăm de amorțitele raze de soare. Liniște, culoare, miros de toamnă târzie, zâmbete … până când, un domn bine, de vreo doi pe doi metri, abia ajuns în zona leagănelor, țipa la băiatul lui să nu se ducă la un tobogan. Mă uit spre ei, lucru imposibil de evitat la tonul exagerat de apăsat pe care îl folosea și la cât de aproape ne aflam. Băiețelul, care nu avea mai mult de 3 ani, târa după el o tricicletă mergând liniștit. De ce țipa atât de tare nu știu! Pericole nu erau, poate doar acela de a nu sta copilul drept în fața lui mai ceva ca la un general.

L-am privit de câteva ori. M-a privit înapoi și a continuat să țipe, parcă și mai hotărât. ”Vino aici când îți spun. Te duc acasă imediat. Îți iau tricicleta aia. Ce, eu am venit până aici să faci ce vrei?”. Băiatul îl privea nedumerit. Mai făcea câțiva pași, mai auzea un țipăt. L-am luat pe David în brațe și toate handramalele cu noi, am dat să plec, nu înainte de a-mi face curaj să îi adresez două propoziții „Vă rog să nu mai țipați. Nu rezolvați nimic așa”. V-aș spune că răspunsul lui m-a șocat, dar nu, chiar deloc. „Ia vezi-ți tu de copilul tău”. Cu o mână a smucit tricicleta și cu cealaltă a tras băiatul după el, bineînțeles, oferindu-i și tradiționala palmă la fund. „Treci acasă dacă nu asculți”. Băiatul a început să plângă.

Păi, vezi tu părinte abuziv și încuiat ce ești … aș folosi alte adjective dar n-au animalele nicio vină … eu chiar îmi văd de copilul meu când incerc să schimb un pic educația asta făcută cu palme și urlete.

Copilul pe care tu acum îl înveți să obțină ce vrea prin forță și impunerea puterii poate îmi va bătea mie băiatul într-o zi, două, trei, la școală. Si eu cum procedez atunci? Îi fac eu dreptate? Îl învăț să își facă singur, tot cu pumnii dacă tot trăim într-o lume atât de sucită? Îi cer să ierte lovitura aceea care ascunde la rându-i un morman de alte dureri?

Copilul tău, crescut în mediul plin de groază pe care îl oferi, poate va ajunge soțul fetei mele și o va învăța el cum să se supună vorbei aspre și mâinii lungi. Și îmi va educa nepoții cu țipete și palme la fund că doar așa “am fost și eu crescut și uite ce bine sunt acum”. Vesnica scuză … bine nu pari deloc.

Copilul tău plin de frustrări și înfrânări, va fi poate, protagonistul știrilor morbide pe care refuz să le mai urmăresc de ceva vreme, dar care există in fiecare zi.

Așa că îmi văd de treaba mea când incerc sa fac o lume măcar un gram mai bună … totuși, în lumea asta trăiește și copilul meu.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create873

12 comentarii la „Imi cam vad de treaba mea cand port grija altor copii

  1. Din pacate este un mare adevar.In aceasta lume traim cu toti…iar radacinile educari cu palma inca ne tin cramponati in trecut.Nu zic ca sunt un parinte perfect….mai ales ca am o varstra care ma cam trage inapoi…dar ma documentez si incerc din rasputeri sa-mi infranez pornirile!E greu…dar sa stiti ca uneori chiar reusesc!Mai greu este cum sa-i pregatim pe cei mici sa infrunte JUNGLA de afara…sa nu se lase chiar calcat in picioare!?

    1. Eu inca nu stiu cum sa imi pregatesc baiatul pentru „Jungla de afara”, cum zici tu, dar stiu sigur ca nu e o solutie sa il invat sa fie violent.

  2. Pe baiatul meu l-am invatat sa ierte si sa evite ori ce conflict. Acum el ia in brate toti copiii si ii pupa si are 5 ani. Dar daca va veni batut de la scoala nu stiu ce sa fac.

    1. O sa ajungi sa faci ca mine…cand nu am ajuns la nici un consens cu parintii celuilalt copil i-am spus baietelului meu: da-i si tu mama, ce a urmat a fist simplu…acel copil nu s-a mai apropiat de baiatul meu.

  3. Am vazut parinti care pur si simplu ii indemnau copii sa se bata, cica sa se invete ca viata ei grea. Chiar am auzit un tata cum il invata pe copil unde sa loveasca si ii zicea sa nu vina batut acasa. Trist! Foarte trist!

    1. Povestea ta îmi amintește de mama unui copil cu care lucram și se plângea că este des chemată la școală fiindcă își lovea colegii. Pe parcursul discuțiilor noastre îmi povestise cum soțul ei, tatăl copilului, l-a învățat cum să-l bată pe un coleg de grădiniță fiindcă venise cu o mușcătură.

  4. Traim intr-o lume plina de agresivitate. Intr-o lume in care cel puternic ii frange aripile celui slab. Cu toate acestea poate multi se intreaba de ce este societatea asa. De ce sa se mire parintele respectiv daca copilul lui va folosi la randul sau agresivitatea pt a se impune in grupul de prieteni. Acel copil nu a invatat decat ca prin bataie si prin tipete poti obtine tot ce iti poti dori, absolut totul. De ce s-ar mira acel tatal, daca propriul copil ar ajunge intr-o zi sa il agreseze fizic si verbal. Nu pot sa sper decat ca eu sa imi educ copilul in asa fel incat sa obtina tot ceea ce isi doreste prin puterea si inteligenta cuvantului bine ales.

  5. Este foarte greu pentru copii sa treaca peste jignirile colegilor. Fetita mea de 4 ani jumatate refuza sa mai mearga la gradinita, unde mergea cu drag si era tare incantata, pentru ca un baietel de la grupa mare a scuipato pe fata. Am discutat si cu educatoarea, dar din pacate nu am rezolvat nimic. Educatoarea mi a zis ca acel copil e foarte linistit si nu avea cum sa faca asa ceva, deci a insinuat ca fetita mea minte. Mititica mea e foarte schimbata de atunci, este disperata cand ajungrm la gradinita si tipa, plange sa nu o las. Nu am mai dus o de atunci dar nu stiu cum as putea sa o ajut sa treaca peste acest incident si sa mearga iar cu placere la gradinita. Daca aveti un sfat pentru mine il primesc cu drag. Multumesc.

    1. Poate ajută dacă vorbești cu ea despre incident și încerci să pui accent pe copiii care s-au purtat frumos cu ea și pe care îi place, să simtă că poate fi în siguranță pentru că sunt mulți copii prietenoși acolo … asta dacă sunt. Dacă tu crezi că locul nu este unul potrivit caută alte soluții poate chiar o altă grădiniță. Cu siguranță are nevoie să știe că sentimentele ei sunt luate in serios la fel cum are nevoi să învețe să gestioneze situații frustrante.

    2. Pentru a vățaî să gestioneze astfel de situații sau să își descarce sentimentele apăsătoare acumulate in urma lor ajută foarte mult si jocul de rol. De exemplu intr-un moment în care o simți că ar fi dispusă să discute despre incident începe un joc cu păpușile, maimuțoii sau alte jucării preferate și creează împreună cu ea o poveste asemănătoare cu momentul prin care a trecut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu