Gata cu palmele! Bataia nu ajuta!

Visez uneori la o lume normală în care oamenii vor înțelege în sfârșit că bătaia nu e ruptă din rai, nicidecum. Am moștenit ideea asta de la părinți, și ei de la părinții lor, și tot așa. Nu credeți că ar fi o dovadă de evoluție să nu o mai tot transmitem? La ce ajută? Hai să o luăm logic.

Poate sunteți printre cei care cred că palmele, curelele, nuielele i-au făcut ceea ce sunt azi. Nu vă contrazic, dar nu au lucrat la partea voastră bună. Nu bătaia v-a adus oameni cu picioarele pe pământ, cu familii, cu bani, sau orice vedeți voi ca fiind o realizare. Asta e scuza pe care o folosim pentru a justifica actele oamenilor pe care îi iubim și care probabil ne iubesc și ei, chiar dacă au mâna prea lungă.

Sunteți voi așa convinși că urecherea față de colegi, pentru o notă mică, v-au făcut să învățați mai mult?

Că palma la fund fiindcă nu vreți să plecați din parc, v-a determinat să vreți data viitoare? Că o nuia pe corpul gol v-a făcut să veniți mai repede de la școală? Că o palma peste mâna v-a învățat să respectați vecina care se plânge că i-ai luat mașina ficiorului, pe care nici nu ai luat-o tu? Eu cred că v-a învățat doar să vă fie frică și să educați cu frică, fiindcă altfel nu v-a spus nimeni că merge.

Lecțiile de viață predate cu bățul în mână au același conținut: „fă cum îți spun eu că știu mai bine, că sunt mai mare și mai puternic”. Altceva nu spun.

Și degeaba aștepți ca un copil să înțeleagă mai mult de atât. Am văzut, am auzit, cunosc părinți, bunici, bone care au pretenții mari de la îndrumarea limitată pe care o oferă. Nu e corect deloc. Îți dau o palmă la fund fiindcă nu mă asculți când îți zic că e ora mesei și trebuie să plecăm din parc, te iau pe sus, apoi vreau să nu plângi și a doua zi să știi că atunci când zic „mergem”, apoi mergem. De ce? Fix întrebarea asta o va avea și copilul, dar m-aș mira să dețină curajul să o pună.

Mi s-a mai spus că „o palmă la fund nu e bătaie, nu e ca și cum i-aș da cu furtunul de la mașina de spălat cum făcea mama.” Ba e bătaie, una care doare fizic mai puțin, dar doare la fel emoțional și îl învață pe copil tot lecția aia fără de conținut de care vă spuneam mai devreme. Folosește răbdarea și explicațiile dacă vrei rezultate și respect, dacă vrei să crești un copil cu încredere în el care poate discerne între bine și rău, și nu un copil care se gândește „mă bate mama sau nu mă bate”. La fel va gândi și mai târziu, în alte situații, „mi-o iau sau nu mi-o iau”, fie că e vorba de note, înșelat iubita, condus fără permis, chiulit de la școală etc

Știu, e greu să fii părinte, uneori e obositor și poate chiar frustrant când ai multe de făcut în timp puțin și copilul nu pare să coopereze.

Dar e vina lui? Merită să fie sacul tău de box? Omulețul ăla care a crescut în tine, din tine, merită să îți știe de frică? Vrei să fii tu cel care îi produce durere fără rost? Vrei să îți crească la fel nepoții?

Chiar știu cum e și eu simt că nu mai pot câteodată și mie îmi e greu să îi tot explic lucruri când pare că nu înțelege. Dar știu că nici din palma mea n-ar înțelege nimic și nu e vina lui că eu, adultul, nu găsesc atunci soluții să îl învăț, pe el, copilul, de ce „ceva” și nu „altceva”. Eu chiar cred că palmele nici măcar nu sunt eficiente. Atunci de ce aud părinții amenințând mereu pentru aceleași „greșeli”? Adică dacă funcționează de ce trebuie aplicate iar? Dar n-au efect, de-asta. Iar cei care credeți că un copil nu ascultă de vorbă bună credeți-mă de palmă nici atât. Poate de frică, dar nici de asta nu ascultă, de fapt se supun, așa ca animalele care știu că dacă nu trag la jug își iau nuiele pe spinare.

Eu îmi propun să nu îmi bat vreodată copiii. Vor urma provocări mari, știu, dar asta îmi propun insistent. Nu sunt vraci, nu pot spune cu certitudine că voi reuși, dar mă cunosc și cred în autoeducare și în lecțiile pe care le primesc de la copilul meu în fiecare zi: să fiu bună, să am răbdare și înțelegere, să iubesc, să fac oamenii fericiți. Și palmele nu-i fac.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

9 comentarii la „Gata cu palmele! Bataia nu ajuta!

  1. Mie nu mi se pare asa greu, nu vad asta ca pe o mare provocare. Lucrez cu copiii de 15 ani, de un an sunt mamica, si nici macar vreodata nu mi-a trecut prin cap sau nu am simtit nevoia sa dau vreo „palmuta” cuiva. Mie mi se pare ceva foarte firesc. Anormal este sa bati un copil.

  2. Dar daca v-as spune ca soacra mea mi-a spus, mai in glumă, mai in serios ( dar eu tind sa cred ca nu prea a fost glumă…), ca ar trebui sa-i mai dau cate o pălmuţă fetitei mele care, la 10 luni, nu vrea deloc sa mănânce mâncare, ci papă doar sân.. Si a spus asta chiar de vreo 2 ori, nu numai o dată. Nici eu nu vreau sa recurg vreodata la bataie in cazul copiilor mei. Nu o consider o forma de educare. Si tare as vrea sa am puterea si curajul de a-i da niste replici potrivite soacrei mele, de fiecare data cand „binevoiește” cu un asemenea sfat…

  3. Parintii mei nu m-au palmuit niciodata, in schimb educatoarea ma lovea peste cap de fiecare data cand faceam o prostie. Am 26 de ani si nici pana in ziua de azi nu suport sa am atinga cineva pe cap, nici in gluma. Am si eu o fetita de 3 luni si ma straduiesc sa citesc cat mai mult despre parenting si iti citesc cu mare drag si interes postarile, sa imi intre bine in cap niste teorii foarte simple care duc la rezultate frumoase fara violenta, fara palmi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu