A fost odata un story tailor care avea trei bloguri

Pe Andreea Ignat am cunoscut-o online, dincolo de laptop-urile în care scriem. Am ajuns întâmplător pe unul dintre blog-urile ei, nici nu mai știu cum și nici nu mai știu exact pe care 🙂 Treptat descopeream că mai scrie pe undeva și o citeam și acolo. Un adevărat croitor de povești, un story tailor cum frumos spune ea. Îmi place stilul ei, îmi plac perlele fetiței ei care e aproape de o vârstă cu David și îmi plac dinții ei albi pe care îi observi cu ușurință pentru că zâmbește tot timpul 🙂 .


De la joaca cu cuvintele la business blogging

Blogging. Rebranding. Blog de brand personal

Prin 2005, Yahoo era rege în ale online-ului și lansa opțiune după opțiune și update după update. Într-o zi, pe când stăteam eu așa frumos pe Yahoo Messenger (nu râdeți!), am văzut la statusul unui prieten o coroană de rege și textul „Yahoo 360 – Content is king”. L-am întrebat care-i faza și mi-a răspuns, vrând să pară deștept, că e o platformă de blogging de la Yahoo. Când l-am întrebat ce pisici e ăla blogging și ce e cu toată treaba asta cu 360, mi-a mărturisit că habar nu are, dar că ar trebui să încercăm și să vedem ce și cum. Și așa am și făcut!

Am completat toate câmpurile alea, mi-am ales un nume (evident, total neinspirat), o fotografie pentru avatar (normal că nu a mea) și am ajuns la punctul în care trebuia să public primul articol. Și stăteam în fața calculatorului și mă uitam la pagina aia mare și albă care aștepta să fie umplută, întrebându-mă oare despre ce aș putea să scriu. Nu mă gândeam pe atunci că scriu pentru cineva, nu pentru mine și nici care ar putea fi impactul textelor mele asupra oamenilor care le citesc. Nu mai țin minte despre ce am scris primele articole, dar ceea ce rețin foarte bine din acea perioadă este că m-a mirat foarte tare faptul că lumea reacționa la ceea ce scriam eu. Unii se regăseau, alții aveau alte păreri, dar ideea e că am creat atunci multe conexiuni și am rămas cu prieteni până în ziua de azi.

Sursă poză: Irina Mocanu Studio

Cu timpul și cu noua tehnologie, am trecut pe domeniu propriu și am învățat să fac blogging așa cum trebuie. Cum am învățat să fac asta? Citind alte bloguri, făcând greșeli, auto-corectându-mă, cunoscând bloggeri, citind și scriind foarte mult. Am ieșit în offline și m-am întâlnit cu oamenii, indiferent că erau bloggeri sau branduri.

Prima campanie plătită a venit la scurt timp după începuturile mele în blogging, când o firmă de cablu TV a ieșit din tipare și a încercat promovarea prin bloggeri. Atunci am înțeles nu doar că bloggingul trebuie privit cu un mindset de business, ci, mai ales, care e puterea bloggingului. Iar de atunci coordonez frecvent campanii cu bloggerii, iar de curând i-am dat comunității locale și o identitate – Social Media Iași.

În 2013, mi-am schimbat numele de familie (pentru că m-am căsătorit, nu pentru că așa mi s-a năzărit mie), așa că am trecut de la andreeamarc.com la andreeaignat.info și am făcut rebranding, pornind practic din nou, de la zero. Acum, www.andreeaignat.info este blogul meu de brand personal, locul în care scriu despre mine, despre experiențele mele, despre munca mea, locul în care mi-am creat o comunitate foarte faină de oameni care vor să știe ce am de spus, ce fac și ce le recomand, locul în care oamenii vin ca să îmi citească textele scrise în stilul personal, cu care i-am obișnuit de atâta timp.

Belva m-a învățat să coordonez un blog colectiv

În 2007, mi-am cunoscut actualul soț. La scurt timp după ce am devenit un cuplu, a văzut pasiunea mea pentru scris, dar și dorința mea de a vorbi într-una. Și ca să scape el de trăncăneala mea, mi-a zis într-o zi: „Ce-ar fi să-ți faci tu o revistă pentru femei și să scrii acolo toate ideile astea?”. Când a zis „revistă pentru femei”, mi-au strălucit ochii, pentru că, trebuie să recunoaștem, sună într-un mare fel. Numai că eu nu voiam chiar genul de revistă la care se gândise el. Nu voiam să scot încă o revistă online de asta glamorous și glossy-glossy, care să le spună femeilor că trebuie să aibă o anumită dimensiune, să folosească 5 tone de fond de ten și să urmeze 10 pași pentru a-l face pe Făt-Frumos să se îndrăgostească de ele. Nu voiam o revistă în care să scriu ce au mai făcut vedetele și să promovez tot oameni care apar oricum peste tot.

Voiam mai mult o comunitate de femei faine, normale, dar care au ceva de spus. Femei inteligente, cu umor, cu experiență de viață, care nu sunt nici feministe ce se bat cu pumnul în piept că ele pot face de toate și încă pe tocuri, nici prețioase întreținute de bărbați bogați, care nu știu nici măcar cât costă o pâine, dar nici femei cu broboadă pe cap, care nu îndrăznesc să deschidă gura în fața bărbatului. Așa că am făcut un blog colectiv de femei, în care să ne împărtășim experiențele de viață și în care să ne păstrăm fix acele elemente care lipsesc din revistele clasice pentru femei: autenticitatea, emoția și experiențele de viață cu toate imperfecțiunile care vin la pachet. Am numit-o Belva, după Belva Ann Lockwood, prima femeie care a candidat la președinție, profesor, avocat, mamă și activistă a drepturilor omului. Adică fix cum suntem și noi, Belvele, editoarele pe care le puteți citi pe www.belva.ro.

Sursă poză: Irina Mocanu Studio

Anul acesta am scos și o carte împreună, care se numește Femei perfect de imperfecte și care spune opt povești reale de viață cu mesaje puternice, într-un limbaj natural și apropiat de toate femeile care ne citesc.

Blog de Părinți inspiră părinții să iubească

La sfârșitul lui 2012, m-a luat și pe mine dorința aia a unei femei de a deveni mamă. O știți, nu? Așa că mi-am propus ca în prima parte a lui 2013 să îmi pregătesc corpul și mintea pentru sarcină, iar în a doua jumătate să rămân însărcinată. Da, știu, sună foarte corporatist, dar eu înainte să rămân însărcinată eram o femeie de carieră, workaholică convinsă, care trăia numai cu exceluri, grafice, rapoarte și strategii. Și da, mi-am făcut un excel și pentru sarcină! Nu ați spune asta acum despre mine, nu? Ei, mai greșește omul! Important e că acum am înțeles care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață!

În septembrie, când mi-am făcut primul test de sarcină și am văzut că e negativ, am simțit o dezamăgire cumplită, ca și cum eșuasem într-unul dintre cele mai importante proiecte ale vieții mele. Am fost foarte tristă vreo câteva zile, apoi mi-am tras singură câteva palme (nu fizic, evident) și mi-am zis: „Hai, Andreio, asta e! E doar primul test! Nu face o dramă din asta, că doar nu vrei să te transformi într-una dintre acele femei nefericite și depresive! Relaxează-te, trăiește-ți viața, bucură-te de ea și când o fi o fi!”. A doua lună am rămas însărcinată!

Deși mă pregătisem o jumătate de an pentru asta și îmi doream enorm un copil, când am văzut cele două liniuțe roz am intrat în panică. Mi-am dat seama că nu mai există cale de întoarcere și că de acum toată viața mea se va schimba. Bine, habar nu aveam eu pe atunci cam cât de tare se va schimba, dar cu siguranță am aflat din plin! Am trăit niște stări atât de puternice în acele momente în care stăteam rezemată de cadă, cu testul în mână și cu gura căscată, încât am zis că trebuie neapărat să le pun pe hârtie. Ei, oarecum pe hârtie! Și am început să scriu toate acele gânduri pe laptop, iar pe 4 noiembrie am dat drumul unui blog dedicat de parenting, pe care l-am numit Blog de Părinți – Aventuri în Parenthood și pe care îl puteți citi la www.blogdeparinti.info.

Până ce am născut, nu am spus nimănui că sunt însărcinată sau că ăla e blogul meu. Nu sunt superstițioasă, dar pur și simplu am vrut să stau departe de tona de sfaturi pe care le dau oamenii femeilor însărcinate și mamelor, în general. Plus că nu aș fi suportat toată compasiunea în cazul în care ceva nu ar fi mers bine în sarcină și aș fi pierdut-o.

Am pornit blogul de parenting mai mult în ideea de a păstra un jurnal cu amintiri pe care să îl citească bunicii aflați la depărtare de noi și, evident, Rebeca atunci când va crește. Bine, și pentru că informațiile erau copleșitor de multe, iar mie îmi era somn încontinuu și trebuia să notez tot timpul tot ce aflam util. Însă, când am văzut câte mame rezonează cu ceea ce scriu eu acolo, câte mame simt nevoia să știe că nu sunt singure și cât bine le pot face eu cu articolele mele, m-am decis să „go big” și să duc blogul la un alt nivel.

Pentru că toți avem nevoie să știm că e ok să greșim ca părinți, că nu există perfecțiune și că mai presus de orice e fericirea copilului nostru și timpul de calitate petrecut cu el. Și e minunat să știi că poți alina, încuraja sau aduce zâmbetul pe chipul unei mame epuizate prin cuvintele pe care le așterni pe blog! Și asta fac eu, practic, prin toate cele trei bloguri ale mele: inspir oamenii să zâmbească, să fie mai buni, să aibă curaj să își trăiască visurile așa cum vor! Să iubească viața, să își iubească copiii și, mai ales, să se iubească pe sine!

 

Alte povești cu și despre bloggeri găsiți aici.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu