Fiecare înțelege ce are nevoie să audă

Nu intru în detalii despre cum să comunicăm ca să fim auziți. Găsiți informații la orice colț și nu despre perspectiva asta vă vorbesc astăzi.

 

Dincolo de ceea ce vrem noi să transmitem, se întâmplă frecvent ca celălalt să audă altceva. Fie că stăm cu o prietenă la un Aperol. Sau cu mama la o cafea. Sau poate dacă încercăm invers iese mai bine 🙂 Sau cu colegii în ședință. Sau în fața unui public unde ne scoatem discursul din buzunar.

 

Ne luăm din jurul nostru ce avem nevoie să primim. Chiar și atunci când auzim doar vocile critice din propriul cap. Le auzim pentru că suntem obișnuiți să o facem. Pentru că încă avem nevoie să le auzi. Pentru că încă credem că le merităm.

 

Percepția noastră este întotdeauna selectivă. Mesajul pe care îl luăm de la cel care ne vorbește, din ceva ce am citit, ce ne sare în urechi și în ochi dintr-o mare de subiecte este selectat prin propriul cadru de referință. Trăim în aceeași lume și totuși o simțim diferit. Și asta pentru că o descifrăm în funcție de propria personalitate, cultură, educație, experiență, în funcție de propriile dureri și fericiri.

Auzim și vedem în funcție de propriile nevoi, valori, convingeri și experiențe.

Suntem egocentrici prin definiție. Unii chiar prin excelență. Așa că înțelegem ce avem nevoie să auzim. Și fiecare păstrează în el atât cât poate să înțeleagă și să cuprindă. Și acesta este unul dintre motivele pentru care reacțiile celui din fața noastră spun mai multe despre el decât despre noi înșine.

 

Oamenii aud, văd, evaluează în funcție de ceea ce știu și cred deja și de multe ori în funcție de ceea ce au nevoie să continue să creadă.

 

Ne amintim când am primit primul sărut și uităm unde am pus cheile cu o seară în urmă. Intrăm pe Facebook și ne rămân în ochi postările care zgârie o sensibilitate de a noastră. De altfel și propriile postări spun multe despre noi înșine. Cele în care ne dorim să părem lucrați prin interior și ne iese frustrarea prin fiecare cuvânt tastat, alea sunt cele mai evidente că interpretăm totul în funcție de ce avem nevoie să auzim, de la alții, de la noi, de peste tot.

Și fiecare aude ce are nevoie să vadă.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu