Și femeie cu carieră și mamă devreme acasă?

Să fii femeie cu carieră și mamă devreme acasă, este posibil? Este. Știu că asta vrem să auzim multe dintre noi, ca să tragem aer în piept și să ne simțim ușurate 🙂 . Căutăm o confirmare că nu vom traumatiza pe veci copilul pentru că ne ducem 5 zile pe săptămână la jobul acela care ne dă ce nu ne poate oferi un copil. Fiindcă nu are cum și nu e treaba lui.

Dacă nu am avea nevoie de ce ne luăm de la locul de muncă, am sta acasă, așa-i?

Uneori este vorba de bani, fiindcă ce să vezi, sunt zeci de facturi care țipă să fie plătite, mai ceva decât pisoiul când i-e foame. Alteori avem nevoie de confirmare, apreciere, stimulare intelectuală, și de ce nu, și de cafea în liniște fără piese de Lego ascunse în ea. Chiar este posibil să le avem pe amândouă. Și fiecare dintre noi, invidual privind, deținem răspunsul despre cât de împlinite ne simțim cu ce avem și ce oferim.

Femeile fac echilibristică pe fir întins.

Cariera cere timp. Și nu vorbesc de culcușurile încălzite și limitate în responsabilități, oferite de tăticul, mămica sau iubitul. Vorbesc de real stuff, de carieră, nu de job. Iar atunci când nu ai culcușul, dar câștigi poziția, pentru a putea satisface și fișa postului și marele șef de acasă, a se citi copilului, începi să faci echilibristică pe fir întins. Nu e ușor și sper că nu vă așteptați să vă spun că e … mai ales dacă nu aveți un sprijin de la tatăl copilului sau de la familia extinsă. Dar este posibil, să rămânem cu gândul acesta în minte. Plus că vă zic eu, mai cresc și ei, mai rămâne timp și pentru noi 🙂

 

Cum ținem echilibristica? În primul rând ne facem cu sinceritate o scală a valorilor personale. Subliniez personale. Nu ce spune soțul, mama, prietena, vecina. Ce crezi tu pentru tine. Exemple de valori? Familia, cariera, prietenii, succesul social, imaginea, implicarea socială, banii, profesionalismul, sinceritatea, modestia, celebritate, credința, onoare, pace, pasiune, creativitate, libertate, stabilitate, perfecțiune, confort, distracție, statut social, independență, control, adevăr, dragoste, frumusețe, putere, spiritualitate, toleranță, și mai sunt. Mai revizuim scala periodic.

Toți avem trei tipuri de valori: sunt cele dobândite, cele alese și cele reale.

Valorile nu ne ajută să ajungem într-un punct, dar ne definesc. În funcție de ele alegem ce mâncăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm, ce studiem, cu cine ne împrietenim, de ce ne trezim dimineața etc. Toți avem trei tipuri de valori: sunt cele dobândite, cele alese și cele reale. Nu toți avem aceleași valori. Pe cele reale avem nevoie să le identificăm și să le punem pe o scală a importanței lor.

 

Cu cât valoarea X este mai sus cu atât va cere să îi acordăm mai mult timp. Consumăm mult timp pentru carieră, va rămâne mai puțin pentru copil. Matematică pură. Este cariera situată în topul valorilor noastre? Vom fi fericite, satisfăcute, împăcate. Așa vor fi și copiii noștri. Consumăm mult timp pentru carieră, dar în topul valorilor stă familia? Eiii, na’ că apare nemulțumirea și multe sentimente care nu ne vor lăsa să punem capul pe pernă fericite.

 

Asta explică și de ce există mame care vor carieră, și mame care nu vor în mod deosebit să meargă la muncă. Nu asta face o mamă să fie bună sau mai puțin bună. Nu are legătură cu iubirea pe care o acordăm copilului, nu asta definește dacă el este fericit. Și ca să fiu sinceră nu este nici despre cât timp petrecem cu el. O mamă fericită va crește un copil fericit. Unele femei aleg să facă o carieră și altele să stea cu copiii acasă. Nu este absolut nimic greșit în niciuna din variante atât timp cât fiecare se potrivește cu scara de valori. Nu îi înțelegem pe ceilalți pentru că îi privim prin scala valorilor noastre.

O mamă fericită va crește un copil fericit.

Nu există egalitate între ”carieră” și ”familie”. Nu trebuie să le împăcăm. Până nu ne va fi clar nouă, în interiorul nostru, care este ierarhia reală a valorilor noastre, vom pendula obositor între ele, simțind că nu facem nimic așa cum trebuie. Când vom putea face scala reală … și zic reală, pentru că valorile alese și cele dobândite stau ca frunzele de varză, una peste alta, peste miezul real … vom găsi liniștea de a ne ocupa de fiecare valoare în sensul ei. Nu renunțăm la niciuna dintre ele. Le organizăm, învățăm să prioritizăm, ne construim sisteme 🙂 .

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificari articole”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create540

4 comentarii la „Și femeie cu carieră și mamă devreme acasă?

  1. Foarte frumos spus! Eu una nu cred ca poti fi si femeie de cariera,in sensul acela de a fi sefa peste o companie, de exemplu, si sa fii si mama dedicata suta la suta. Adica sa mergi cu copilul in parc pe lumina, sa faci teme cu el macar o data pe saptamana, etc. Sincer nu cred asta. Sau cel putin nu in Romania. Eu imi stiu dinainte de copil prioritatile si stiu ca nu am fost niciodata dispusa, decat in cazuri in care chiar ardea, sa ma uite Dumnezeu la birou, in defavoarea timpului cu prietenul, ulterior sotul, a timpului cu prietenele sau a timpului pentru mine. Pe vremea cand el exista 🙂 Recunosc ca blogul a devenit mai rau ca presiunea unei corporatii, dar nu il resimt asa si nici nu il vad ca si „cariera” in sensul in care spui tu in articol.

    1. Să fii și șefa de companie și mamă devreme acasă, asta eu nu cred ca este posibil. Sper sa ma înșel și sa vina cineva sa îmi arate ca se poate dar sa îmi spună si secretul

  2. Este exact cum ai zis. Este o chestiune de alegere care atat timp cat este asumata, nu vine cu frustrari ulterioare.
    Am un job bun, am chiar un post de conducere. Dar pentru a ajunge sa spun ca este o cariera ar mai fi necesar macar o treapta. As fi putut sa o urc macar o data. Dar am zis pas pentru a avea al doilea copil. De atunci au mai fost ocazii. Nu m-am zbatut insa sa ma agat de ele. Le-am lasat sa treaca lin. Am ales sa-mi vad de puii mei. Stiu cu ce vine ‘cariera’. Vine cu o sumedenie de responsabilitati care inevitabil rapesc din timpul pentru mine si familia mea si uneori rapesc din sanatate. Este o alegere pe care o face fiecare. Cand eram in liceu sau in facultate stiam sigur ca vreau cariera. Femeie de afaceri scria pe mine. Si am fost la un pas chiar sa si ajung. Capul si corpul meu nu putea duce insa si cariera si ‘echilibrul hormonal’ necesar unei sarcini. A fost nevoie sa ma ‘linistesc’, sa fac alegeri pentru ca sa vina primul copil. Apoi a fost nevoie sa o pierd pe mama pentru a deschide si mai bine ochii si sa inteleg care mi-e menirea de fapt. Asa ca, la o noua mare ocazie de avansare, am zis senina pas cu gandul la al doilea copil care nu a intarziat sa apara. Sunt domenii unde din exterior lucrurile se vad mai simplu. Desi probabil nu sunt. Ma gandesc indeosebi la domeniile unde succesul depinde in cea mai mare parte de aportul personal, de talent, de vocatie, si nu de parcurgerea unei ierarhii. Ma gandesc de exemlu la profesorat (o sansa pe care eu am ratat-o si dupa care intr-adevar imi pare rau) sau la domenii creative unde calitatea bate cantitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu