#StămAcasă – E suficientă presiune în jurul nostru zilele astea. Să nu ne mai punem și noi ceva în plus!

#StămAcasă

Mă plângeam azi unei prietene că a trebuit să stau 2 ore într-o mini-ședință pentru muncă, iar mândrul David m-a lăsat pentru că știe să deschidă Netflixul. Sigur, cu permisiunea mea. Mă gândesc cu groază că mai avem cel puțin o săptămână de #StămAcasă, iar eu am foarte mult de lucru. Și ea mi-a spus senină:

Auzi? Nu poate și el măcar la pandemie să profite să stea la TV? Ce mai trebuie? Să pice și un meteorit să mai omoare o dată dinozaurii?

– Nuuu … doar presiunea pe care mi-o pun singură ar fi ideal să o omoare cineva. Dar stai, doar eu pot să fac asta!

Acum, lăsând glumele deoparte, recunosc, mie cu această situație îmi vine foarte greu. 

Am decis, pentru binele nostru și al celor din jurul nostru să rămânem izolați amândoi. Asta nu înseamnă că nu am de lucru … întâmplător, chiar mult. Nu ni s-a impus izolarea, pentru cei care au o curiozitate în acest sens. Am călătorit de curând, oarecum călătorit, acolo am stat doar în casă cu nepoțica nou-născută. Nu era toată agitația asta când am plecat și oricum am fost departe de singura zonă desemnată galbenă. Totuși am fost într-o țară cu mai multe cazuri decât avem noi acum. Nu mă judecați, vă rog, am făcut-o eu și pentru voi și pentru tot Universul.

#StămAcasă și deja #LucrezDeAcasă de câteva zile. 

O parte a job-ului meu s-a anulat cu totul. Nu ai cum să predai cursuri de educație parentală în grădinițe și școli dacă ele sunt închise. Am anulat și programările de consiliere individuală. S-a dus și o parte din venituri, dar eu mă descurc cu ce mai am. Nu pot să spun același lucru despre prietenele mele care câștigă exclusiv din afacerile lor mici, închise acum. Și mai au și ele copii de crescut ca și mine …

 

Așa că #StămAcasă și #LucrezDeAcasă. Devine greu, vă recunosc. Vorbim până la urmă de o mamă care trebuie să lucreze și un copil de 6 ani care vrea mereu să se joace și care …. ce să mai ascund? Vorbește non-stop 🙂 ! Același lucru mi-au spus și prietenele mele care stau acasă cu copiii, dar lucrează de acasă. Uneori mai și glumim, că primii care vor ceda vor fi părinții ca noi, singuri, închiși în casă cu copilul! Și realizez că, cu atât mai mult nu mai avem nevoie să ne mai punem încă o presiune în cârcă, într-o perioadă în care deja trăim în presiune. 

Nu zic să vă lăsați copiii la televizor! Zic că nu se întâmplă nimic grav și iremediabil dacă stau mai mult în perioada aceasta.

Băiețelul meu a stat azi mult mai mult decât de obicei pentru ca eu să pot lucra. Încercați pe cât posibil să le oferiți variante de activități care nu presupun tv, telefon sau tabletă. Voi reveni și eu zilele acestea cu câteva sugestii. 

 

Dar, dar, dacă aveți deschiderea ca angajatorul să vă permită lucrul de acasă, vă rog, profitați. Cu cât stăm mai mulți izolați, mai multă vreme, cu atât avem șanse mai mari să scăpăm de nebunia asta mai repede. Și dacă aveți responsabilități de îndeplinit și copilul vrea și el să profite să vadă seriale, nu îl vor strica pe viață. Zic asta foarte mult și pentru mine. Aveți grijă să fie potrivite vârstei, cu mesaje bune pentru ei!

 

Știu, nu veți primi foarte des astfel de îndemnuri de la mine. Am postat pe blogul meu peste 170 de articole cu idei de jocuri, activități, materiale și cărți de citit. Atât de mult mă joc cu băiatul meu. Și mă voi juca și zilele acestea, dar, când voi avea întâlniri video, proiecte de scris, telefoane lungi de dat pentru a-mi respecta responsabilitățile de angajat care lucrează de acasă, atunci va urmări serialele lui și posturile TV cu desene pe care eu le-am aprobat în prealabil. Și o voi face #FărăVinovăție! 

 

Fiți și mai blânzi și mai înțelegători cu voi înșivă și cu cei din jurul vostru, zilele acestea! Avem nevoie! Nu trăim deloc cele mai simple vremuri …

 

#StămAcasă

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create514

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu