După 6 zile de stat exclusiv în casă, am înțeles că ….

După 6 zile de stat exclusiv în casă, închisă cu David, cel atins de varicelă, am înțeles că:

– televizorul poate fi o minune;

– copilul meu poate să doarmă și 12 ore legate dacă vrea mușchiul lui;

– varicela se asortează cu pixul;

– dacă nu vrea să îl dai cu cremă pe bube, îl poți convinge cu număratul lor în timp ce îl dai, cu condiția să nu te panichezi când realizezi câte îi apar în doar 4 ore;

– dacă te panichezi n-ai decât să te calmezi că oricum tot mai apar;

– adultul nu e făcut să se joace ore în șir;

– mamele nu sunt făcute să se lupte ore în șir … cel puțin nu eu;

– un pahar cu vin roșu te face să mai reziști la joacă … maxim o oră, că apoi adormi;

– serviciul rezistă și fără tine, eu mai greu fără el;

– e bine să ai o rezervă în casă de cărți comandate și necitite de care să te bucuri când doarme copilul 12 ore;

– să duci gunoiul poate fi ceva fantastic dacă este singurul moment în care poți să ieși din casă în 6 zile;

– sunt varză de Bruxelles la capitolul rezistență fizică, nu pot să fac nici un sfert din antrenamentul copilului de 5 ani, dar măcar m-am apucat de gimnastică zilele astea;

– ce îmi doresc foarte mult după astea 6 zile este un adult cu care să vorbesc și să nu mai trebuiască să gătesc 3 mese pe zi;

– dacă le primesc pe cele de mai sus, stau cu mare plăcere încă 3 zile în casă;

– clar, aș alege oricând un joc ”de societate” în locul alergatului prin casă în jocul de-a hoții și poliția; păcat că David e fix pe dos;

– copilul meu este mult mai creativ și deștept decât îl vedeam eu și eu deja îl vedeam un geniu;

– dacă după 6 zile închiși în casă mie încă îmi place să stau cu el înseamnă că îl iubesc sau că mi-s un pic nebună?

N-a fost rău deloc închisă în casă cu David. Vorba lui, ”Mi s-a umplut inima de tine, mami”. Eiii, asta am făcut noi, așa, izolați de lume, ne-am umplut inimile unul cu celălalt.

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create888

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu