Copiii, deși sunt mai mari, inițiază uneori jocuri în care se poartă ca niște bebeluși. Și am fost întrebată de-a lungul timpului, de către părinții speriați, ”De ce se poarta copilul ca un bebelus?”. Pentru copiii astfel de jocuri de regresie sunt moduri prin care își procesează emoțiile. Este un mod prin care se întorc într-o vreme în care existau doar ei și mamele lor. Pentru unii copii, de exemplu cei ai căror părinți au divorțat, sau cei care suferit pierderi sau traume, este o formă de a se întoarce într-o vreme în care viața era așezată mai potrivit pentru ei. Și e modul de a-și încărca rezervorul cu iubire, atenție și siguranță.
Jocurile de regresie sunt acele jocuri prin care copilul se comportă ca un copil mai mic decât vârsta pe care o are. Aceste jocuri sunt foarte utile pentru conectare, dar și pentru a procesa emoțiile dureroase ale copilului. Și chiar și ale adultului.
Încercați să îl analizați sau să-i interpretați jocul lui, fix atunci când se joacă. Puteți să discutați despre emoții mai târziu, după ce le-a procesat. Îi puteți spune ”Îți este uneori dor să fii bebeluș, să stăm mai mult timp împreună?”, ”Și mie îmi este dor să fiu în concediu de creștere copil, când stăteam cu tine tot timpul, și mergeam multe ore în parc, la plimbare”. ”Îmi place foarte mult și acum când ești mare, și putem să vorbim. Să ne jucăm cu Lego și fotbal. Să îmi povestești despre aventurile tale de la grădiniță”. Să îi validați nevoia și în același timp să îl aduceți în realitate, asigurându-l că este bine și să fii mare, că fiecare etapă a vieții are părțile ei foarte frumoase.
Râsul care urmează după un astfel de joc de regresie este un bun semn că suntem pe drumul cel bun, că se simte în siguranță să își descarce tensiunile.
Dar chiar și dacă nu se ajunge la râs, jocurile sunt vindecătoare. Copilul are siguranța de a exprima ce simte. Și le este mai ușor să o facă sub formă de joc. Veți observa că cel mai adesea aceste inițiative pentru jocurile de regresie apar la copiii cu vârsta între 3 și 6 ani și predominant la cei care au frați mai mici, cărora ar cam vrea să le ia locul. Uneori inițiază jocuri de regresie și când sunt mai mari.
Pentru părinți sunt uneori motiv de îngrijorare. Încercați să le priviți altfel și să intrați în jocul lor. Veți vedea că pe măsură ce puteți să îi sprijiniți să își identifice emoțiile, să le accepte, să le proceseze, se vor rări și jocurile. La fel cum puteți să observați că ele apar predominant atunci când există situații tensionate pentru copil sau când parcurg o anumită etapă în dezvoltare. Se întorc simbolic la perioada de bebelușie pentru a-și lua sentimentul de iubire și de siguranță de care au nevoie.
Acceptați-le jocul! Luați-i în brațe ca pe bebeluși. Imitați că le dați lapte cu biberonul sau la sân. Înveliți-i în păturica lor de când erau mici. Dați-le plușul cu care dormeau când erau bebeluși. Orice îi ajută să se întoarcă în timp. Spuneți-le cât de mult îi iubiți, când de minunați, și isteți, și frumoși sunt.
Acceptați-le jocul, cu iubire! Atât! Nu e nimic în neregulă cu asta! Nu se vor transforma în bebeluși. Vă garantez!
Sursă poza: Lyndse Ballew @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
