De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  

De ce plange copilul la gradinita

De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  În principiu, copiii plâng când sunt duși la grădiniță pentru că le este greu să se desprindă de părinți.

 

Știu că informația nu vă ajută extraordinar dacă nu aveți o altă variantă de a lăsa copilul când sunteți la muncă. Știu că ați vrea să vă dau un răspuns tipic și rapid cu ce să faceți să nu mai plângă, să nu mai protesteze, să rămână cu drag, dar nu pot să fac asta pentru că diferă de la copil la altul. Unii au nevoie să insistăm să meargă, alții au nevoie să îi mai lăsăm acasă. Un descântec magic nu am găsit, nici măcar pentru David.

 

Îmi amintesc că atunci când a început David grădinița, reușita unei zile de muncă pentru mine era direct proporțională cu plânsul lui. Nu plângea, pfiuu, ce zi bună! Cădeau câteva lacrimi, hmm, hai, nu e grav. Băga o porție zdravănă de plâns, omg, ziua era total compromisă. Și asta chiar dacă știam că plânsul în perioada de acomodare e pentru băiatul meu, doar un pas firesc. El este un copil învățat să își manifeste emoțiile.

De ce plâng copiii când merg la grădiniță? Care este motivul pentru care nu vor să meargă la grădiniță?

Repet, nu există un motiv standard pentru fiecare copil în parte. În schimb, dacă înțelegi motivele propriului copil poate reușeti să găsești soluții și sprijin pentru el. Și simplul fapt că înțelegi motivul poate fi în sine o liniștire pentru tine, ca părinte.

 

Copilul nu este suficient de pregătit să se desprindă de cei cu care a stat până atunci. Am mai scris despre asta, vârsta recomandată pentru intrarea în colectivitate este de 3 ani, sigur, nu vorbesc de o vârstă fixă pentru toți, este aproximativă. Un copil care nu este pregătit intelectual și mai ales emoțional, se va adapta mai greu.

 

Copilul are un temperament melancolic, este mai retras, își face cu greutate prieteni și îl suprasolicită mediul zgomotos și agitat cum este de obicei la grădiniță.

 

Copilul este empatic și plânge pentru că plâng ceilalți copii. Aici ridic mâna sus pentru David. În primele zi de grădiniță, anul trecut, spunea că nu îi place să meargă pentru că plânge Sofia și lui îi pare rău.

 

Copilul nu a fost pregătit suficient pentru intrarea în colectivitate.

 

Copilul este centrul universului în familie. Are nevoie de o perioadă pentru a integra noua poziție în care pentru multe ore pe zi, nu mai este totul doar despre el.

 

Părintele nu este pregătit pentru intrarea copilului în colectivitate 🙂 . Se întâmplă uneori ca părintele să fie dependent de copil și să simtă că este în siguranță doar în grija lui. Această situație se întâlnește mai frecvent la mame. Mai ales la cele care sunt casnice și își definesc ca scop în viață creșterea copilului.

Părintele este sensibil la plânsul copilului și acceptă cu greu normalitatea acestor manifestări.

Experiența părintelui la grădiniță sau la școală nu a fost una fericită și se teme că și copilul va avea aceași trăire.

 

În cadrul familiei au avut recent loc evenimente dureroase (divorț, deces, certuri frecvente, violență etc). Acestea îi accentuează copilului sentimentul de abandon. Are nevoie de o perioadă mai lungă de tranziție pentru a echilibra situația solicitantă prin care trece.

 

Grădinița aleasă nu este mediul potrivit pentru copilul tău. În acest caz încearcă să te asiguri că într-adevăr s-a întâmplat ceva neplăcut, că nu a fost tratat cu respect. Altfel riști să bulversezi copilul cu schimbarea grădiniței.

Ce faci când copilul refuză să meargă la grădiniță sau când protestează vehement?

Fiecare părinte știe care este cea mai bună soluție, sau măcar o intuiește. Uneori ajută o pauză, perioadă în care îl poți pregăti pentru reîntoarcere și te poți pregăti și tu. Riscul este ca această decizie să îi creeze sentimentul că poate apela mereu la acestă variantă când îi va fi greu. Alteori au nevoie să fim mai convingători 🙂 . Mai fermi în decizia de a continua să meargă la grădiniță, asigurându-l că este o etapă normală. Acceptând plânsul lui. Stând mai mult cu el până intră în clasă. Căutând soluții să îi facem adaptarea mai ușoară.

 

Știu că începerea grădiniței poate fi o perioadă dificilă pentru toți ai casei, cum știu sigur că nu e musai. Sunt și copii care cer să meargă și nu mai vor să plece. Cunosc eu personal cel puțin un caz 🙂 . Când vă e greu să vă repetați singuri că este o etapă trecătoare și extrem de importantă în a ne lăsa copiii să fie independenți și a-I ajuta să se integreze în societate.

 

* Nu, nu sunt de acord cu teoriile care spun să lași copilul acolo repede urlând și să fugi, dar nici nu îi judec pe cei care fac asta, mi-aș dori în schimb ca cineva să îi învățăm cu empatie, răbdare și grijă, că se poate și altfel. Înțeleg și îmbrățișez metoda în care stai cu copilul progresiv la grădiniță, sau la ușa clasei, cât are nevoie. Dar, din păcate, sistemul acesta este acceptat la mult prea puține grădinițe. Și nu vreau să scriu doar pentru cei care își permit să plătească mai bine decât un salariu minim pe economie, la o grădiniță privată.

 

Sursă poza: Sandy Millar @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create458

12 comentarii la „De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  

  1. Bună Cristina. Ma numesc Byanca. Locuiesc cu soțul și cel mic in Germania. Micuțul meu are 3 ani și jumatate. De câteva săptămâni a început grădinița. Primele 2 săptămâni a fost totul on regula. Gen, prima săptămână plângea puțin pe urma era de consolat și se juca…. A doua sapt îmi făcea cu mana. Nu mai plangea de loc. A treia săptămâna am fost chemata la gradi după el… Plange și nu poate sa ii facă nimik. Plânsul este liniștit nu disperat. Fără nervi sau altele… În prezent e atreia oara când sunt sunata sa îl iau. Tu ești psiholoaga. Ajută-mă cu o soluție. Te rog. Pe el dacă îl întreb de ce plânge. Îmi spune ca plânge după mine…nu ia făcut nimeni nimic….

    1. Buna, Byanca,

      In multe cazuri asa sunt inceputurile la gradinita 🙂 Imi este greu sa iti dau un sfat clar doar stiind aceste detalii. Faptul ca plansul este linistit este un semn bun, are nevoie sa isi descarce supararea de a nu mai sta tot timpul cu tine. Acum, faptul ca tu il iei cand el plange il incurajeaza sa o tot faca, fiindca asta il aduce inapoi acasa. Nu zic ca este in regula ca un copil sa fie lasat sa planga pana nu mai poate, zic doar ca un plans linistit il poate ajuta sa se descarce, ca apoi sa se poate adapta noului mediu, iar pentru a se adapta la un nou mediu are nevoie sa fie acolo, sa primeasca atentie si afectiune si spatiu sa isi descarce incarcatura emotionala. Iti doresc mult succes si rabdare.

  2. Buna Cristina,
    Am un baietele de 1 an si 7 luni si are aproximativ o saptamana de cand merge la cresa. Copilul meu nu a plans deloc si nu pare sa fie deranjat de faptul ca altcineva il preia din bratele noastre si il duce acolo. Nu prea interactioneaza cu alti copii si de multe ori isi vede de interesul lui. Ba mai mult s-a lasat si adormit de catre ingrijitoare. Ar trebui sa ma ingrijoreze aceste aspecte ?

  3. Buna Cristina,
    Iti scriu și eu aici, poate reușești sa ma ajuți!
    Avem un pitic de 2 anișori ( împliniti in luna Ianuarie). Merge la creșa din toamna anului trecut. La început a fost relativ ușor, a plâns puțin, însă se liniștea ușor ( nu îl mai auzeam plângând după închiderea ușii creșei). In prezent are vreo 5 luni de când merge la creșa..totul a decurs normal după primele 2 săptămâni. Rămânea acolo, fără nicio problema.
    De vreo 2-3 săptămâni, de când se trezește îmi spune “mami nu vreau la gradi”. Ii explic ca acolo ii este foarte bine, alături de copii, învață lucruri noi. Îl întreb dacă e ceva care nu ii place, dacă îl cearta cineva și totul pare a fi in regula. Un singur băiețel de acolo ii Creează probleme, însă s-a obișnuit cu el, și chiar se joaca cu el, chiar dacă uneori se mai lovesc pentru diverse jucarii.
    Când ajungem la creșa, totul ok pana la ușă. Când vine la usa doamna ingrijitoare(indiferent care e ea) începe sa plângă și se arunca la mine in brațe). Nu prea am ocazia sa îl liniștesc, pentru ca nu îl pot păcăli cu nimic sa nu mai plângă. Îl las și plec. 🥺 Cand ajunge la ceilalți copilași si la jucarii se linisteste..totul e ok. E greu și nu pot înțelege motivul pentru care face asta. 🥺
    Când îl iau după-masa îmi spune ca i-a placut la gradi. A fost frumos.
    Ce as putea face in situația asta?
    Mulțumesc mult, in cazul in care ai avea timp pentru un răspuns!🤗

    1. Ce cred ca putem sa faceti momentan este sa aveti rabdare cu el si sa urmariti daca apar modificari comportamentale. La varsta aceasta este normal sa prefere sa stea acasa cu mami, un bun motiv sa nu vrea la gradinita desi apoi ii place. Adaptarea depinde si de copii, pentru unii procesul de adaptare se desfasoara mai rapid, pentru altii este nevoie de mai mult timp. Va doresc rabdare si succes!

  4. Buna.Am un baietel de 4 ani si 3 luni care este grupa mijlocie. A fost in grupa mica la gradi pana anul trecut in amrtie, dupa care nu a mai mers pana acum in grupa mare, in februarie cand s-a redeschis. Dimineata refuza categoric sa mearga la gradi, isterii, suspina tare si nu il pot face nici cum sa se imbrace,ramane acasa. Sunt putine zilele cand se trezeste ok sa mearga la gradi. Cum sa procedam cu el?Daca vorbesc frumos refuza, daca il constrang refuza…

    1. Incercati-i sa ii vorbiti cu validare si cu empatie. A fost un an greu si pentru copii, s-au dezobisnuit de colectivitate si acum, cei care au avut o pauza lunga, reiau un proces de adaptare,unii dintre ei o fac mai rapid si mai usor si altii au nevoie de timp si de sprijin.

  5. Buna ziua am o fetița de 3 ani și 6 luni dar încă nu se acomodează cu grădinița după aproape o luna ea plânge ca in prima zi ..inclusiv starea ei de spirit s a schimbat , este suparata retrasa cum credeți ca as putea proceda …nu m am mai întâlnit niciodată cu o astfel de situație va mulțumesc

    1. Este important sa verificati si cum este mediul acolo, daca ii place doamna, daca se intampla ceva in mod special. Dar poate fi si pentru care are nevoie de mai mult timp sa se acomodeze, sau are nevoie sa stea mai mult cu dvs, sau s-a schimbat si altceva in mediul ei.

      1. Doamna ii place asta este și ideea ca este prea legată de doamna vrea sa stea numai cu ea sa o tina in brațe tot timpul … practic plânge de când o duc pana când o iau și ceea ce ma îngrijorează este ca in ultimele zile nici doamna nu o mai poate liniștii …credeți ca dacă am merge la un psiholog ne ar putea ajuta sa aflam ce se întâmpla cu ea ?? Specific ca ea este obișnuita in colectivitate doar ca numai in prezenta adulților .. iar la gradi nu se joaca cu ceilalți copii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu