De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  

De ce plange copilul la gradinita

De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  În principiu, copiii plâng când sunt duși la grădiniță pentru că le este greu să se desprindă de părinți.

 

Știu că informația nu vă ajută extraordinar dacă nu aveți o altă variantă de a lăsa copilul când sunteți la muncă. Știu că ați vrea să vă dau un răspuns tipic și rapid cu ce să faceți să nu mai plângă, să nu mai protesteze, să rămână cu drag, dar nu pot să fac asta pentru că diferă de la copil la altul. Unii au nevoie să insistăm să meargă, alții au nevoie să îi mai lăsăm acasă. Un descântec magic nu am găsit, nici măcar pentru David.

 

Îmi amintesc că atunci când a început David grădinița, reușita unei zile de muncă pentru mine era direct proporțională cu plânsul lui. Nu plângea, pfiuu, ce zi bună! Cădeau câteva lacrimi, hmm, hai, nu e grav. Băga o porție zdravănă de plâns, omg, ziua era total compromisă. Și asta chiar dacă știam că plânsul în perioada de acomodare e pentru băiatul meu, doar un pas firesc. El este un copil învățat să își manifeste emoțiile.

De ce plâng copiii când merg la grădiniță? Care este motivul pentru care nu vor să meargă la grădiniță?

Repet, nu există un motiv standard pentru fiecare copil în parte. În schimb, dacă înțelegi motivele propriului copil poate reușeti să găsești soluții și sprijin pentru el. Și simplul fapt că înțelegi motivul poate fi în sine o liniștire pentru tine, ca părinte.

 

Copilul nu este suficient de pregătit să se desprindă de cei cu care a stat până atunci. Am mai scris despre asta, vârsta recomandată pentru intrarea în colectivitate este de 3 ani, sigur, nu vorbesc de o vârstă fixă pentru toți, este aproximativă. Un copil care nu este pregătit intelectual și mai ales emoțional, se va adapta mai greu.

 

Copilul are un temperament melancolic, este mai retras, își face cu greutate prieteni și îl suprasolicită mediul zgomotos și agitat cum este de obicei la grădiniță.

 

Copilul este empatic și plânge pentru că plâng ceilalți copii. Aici ridic mâna sus pentru David. În primele zi de grădiniță, anul trecut, spunea că nu îi place să meargă pentru că plânge Sofia și lui îi pare rău.

 

Copilul nu a fost pregătit suficient pentru intrarea în colectivitate.

 

Copilul este centrul universului în familie. Are nevoie de o perioadă pentru a integra noua poziție în care pentru multe ore pe zi, nu mai este totul doar despre el.

 

Părintele nu este pregătit pentru intrarea copilului în colectivitate 🙂 . Se întâmplă uneori ca părintele să fie dependent de copil și să simtă că este în siguranță doar în grija lui. Această situație se întâlnește mai frecvent la mame. Mai ales la cele care sunt casnice și își definesc ca scop în viață creșterea copilului.

Părintele este sensibil la plânsul copilului și acceptă cu greu normalitatea acestor manifestări.

Experiența părintelui la grădiniță sau la școală nu a fost una fericită și se teme că și copilul va avea aceași trăire.

 

În cadrul familiei au avut recent loc evenimente dureroase (divorț, deces, certuri frecvente, violență etc). Acestea îi accentuează copilului sentimentul de abandon. Are nevoie de o perioadă mai lungă de tranziție pentru a echilibra situația solicitantă prin care trece.

 

Grădinița aleasă nu este mediul potrivit pentru copilul tău. În acest caz încearcă să te asiguri că într-adevăr s-a întâmplat ceva neplăcut, că nu a fost tratat cu respect. Altfel riști să bulversezi copilul cu schimbarea grădiniței.

Ce faci când copilul refuză să meargă la grădiniță sau când protestează vehement?

Fiecare părinte știe care este cea mai bună soluție, sau măcar o intuiește. Uneori ajută o pauză, perioadă în care îl poți pregăti pentru reîntoarcere și te poți pregăti și tu. Riscul este ca această decizie să îi creeze sentimentul că poate apela mereu la acestă variantă când îi va fi greu. Alteori au nevoie să fim mai convingători 🙂 . Mai fermi în decizia de a continua să meargă la grădiniță, asigurându-l că este o etapă normală. Acceptând plânsul lui. Stând mai mult cu el până intră în clasă. Căutând soluții să îi facem adaptarea mai ușoară.

 

Știu că începerea grădiniței poate fi o perioadă dificilă pentru toți ai casei, cum știu sigur că nu e musai. Sunt și copii care cer să meargă și nu mai vor să plece. Cunosc eu personal cel puțin un caz 🙂 . Când vă e greu să vă repetați singuri că este o etapă trecătoare și extrem de importantă în a ne lăsa copiii să fie independenți și a-I ajuta să se integreze în societate.

 

* Nu, nu sunt de acord cu teoriile care spun să lași copilul acolo repede urlând și să fugi, dar nici nu îi judec pe cei care fac asta, mi-aș dori în schimb ca cineva să îi învățăm cu empatie, răbdare și grijă, că se poate și altfel. Înțeleg și îmbrățișez metoda în care stai cu copilul progresiv la grădiniță, sau la ușa clasei, cât are nevoie. Dar, din păcate, sistemul acesta este acceptat la mult prea puține grădinițe. Și nu vreau să scriu doar pentru cei care își permit să plătească mai bine decât un salariu minim pe economie, la o grădiniță privată.

 

Sursă poza: Sandy Millar @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 530

25 de comentarii la „De ce plange copilul la gradinita? Si de ce nu vrea sa mearga la gradinita?  

  1. Bună Cristina. Ma numesc Byanca. Locuiesc cu soțul și cel mic in Germania. Micuțul meu are 3 ani și jumatate. De câteva săptămâni a început grădinița. Primele 2 săptămâni a fost totul on regula. Gen, prima săptămână plângea puțin pe urma era de consolat și se juca…. A doua sapt îmi făcea cu mana. Nu mai plangea de loc. A treia săptămâna am fost chemata la gradi după el… Plange și nu poate sa ii facă nimik. Plânsul este liniștit nu disperat. Fără nervi sau altele… În prezent e atreia oara când sunt sunata sa îl iau. Tu ești psiholoaga. Ajută-mă cu o soluție. Te rog. Pe el dacă îl întreb de ce plânge. Îmi spune ca plânge după mine…nu ia făcut nimeni nimic….

    1. Buna, Byanca,

      In multe cazuri asa sunt inceputurile la gradinita 🙂 Imi este greu sa iti dau un sfat clar doar stiind aceste detalii. Faptul ca plansul este linistit este un semn bun, are nevoie sa isi descarce supararea de a nu mai sta tot timpul cu tine. Acum, faptul ca tu il iei cand el plange il incurajeaza sa o tot faca, fiindca asta il aduce inapoi acasa. Nu zic ca este in regula ca un copil sa fie lasat sa planga pana nu mai poate, zic doar ca un plans linistit il poate ajuta sa se descarce, ca apoi sa se poate adapta noului mediu, iar pentru a se adapta la un nou mediu are nevoie sa fie acolo, sa primeasca atentie si afectiune si spatiu sa isi descarce incarcatura emotionala. Iti doresc mult succes si rabdare.

  2. Buna Cristina,
    Am un baietele de 1 an si 7 luni si are aproximativ o saptamana de cand merge la cresa. Copilul meu nu a plans deloc si nu pare sa fie deranjat de faptul ca altcineva il preia din bratele noastre si il duce acolo. Nu prea interactioneaza cu alti copii si de multe ori isi vede de interesul lui. Ba mai mult s-a lasat si adormit de catre ingrijitoare. Ar trebui sa ma ingrijoreze aceste aspecte ?

  3. Buna Cristina,
    Iti scriu și eu aici, poate reușești sa ma ajuți!
    Avem un pitic de 2 anișori ( împliniti in luna Ianuarie). Merge la creșa din toamna anului trecut. La început a fost relativ ușor, a plâns puțin, însă se liniștea ușor ( nu îl mai auzeam plângând după închiderea ușii creșei). In prezent are vreo 5 luni de când merge la creșa..totul a decurs normal după primele 2 săptămâni. Rămânea acolo, fără nicio problema.
    De vreo 2-3 săptămâni, de când se trezește îmi spune “mami nu vreau la gradi”. Ii explic ca acolo ii este foarte bine, alături de copii, învață lucruri noi. Îl întreb dacă e ceva care nu ii place, dacă îl cearta cineva și totul pare a fi in regula. Un singur băiețel de acolo ii Creează probleme, însă s-a obișnuit cu el, și chiar se joaca cu el, chiar dacă uneori se mai lovesc pentru diverse jucarii.
    Când ajungem la creșa, totul ok pana la ușă. Când vine la usa doamna ingrijitoare(indiferent care e ea) începe sa plângă și se arunca la mine in brațe). Nu prea am ocazia sa îl liniștesc, pentru ca nu îl pot păcăli cu nimic sa nu mai plângă. Îl las și plec. 🥺 Cand ajunge la ceilalți copilași si la jucarii se linisteste..totul e ok. E greu și nu pot înțelege motivul pentru care face asta. 🥺
    Când îl iau după-masa îmi spune ca i-a placut la gradi. A fost frumos.
    Ce as putea face in situația asta?
    Mulțumesc mult, in cazul in care ai avea timp pentru un răspuns!🤗

    1. Ce cred ca putem sa faceti momentan este sa aveti rabdare cu el si sa urmariti daca apar modificari comportamentale. La varsta aceasta este normal sa prefere sa stea acasa cu mami, un bun motiv sa nu vrea la gradinita desi apoi ii place. Adaptarea depinde si de copii, pentru unii procesul de adaptare se desfasoara mai rapid, pentru altii este nevoie de mai mult timp. Va doresc rabdare si succes!

    2. Exact asa am patit si eu. Copilul a mers aproape 5 luni la cresa, apoi deodata a inceput sa planga dimineata ca nu mai vrea sa mearga, fara sa se fi schimbat ceva. Sper ca va trece.

  4. Buna.Am un baietel de 4 ani si 3 luni care este grupa mijlocie. A fost in grupa mica la gradi pana anul trecut in amrtie, dupa care nu a mai mers pana acum in grupa mare, in februarie cand s-a redeschis. Dimineata refuza categoric sa mearga la gradi, isterii, suspina tare si nu il pot face nici cum sa se imbrace,ramane acasa. Sunt putine zilele cand se trezeste ok sa mearga la gradi. Cum sa procedam cu el?Daca vorbesc frumos refuza, daca il constrang refuza…

    1. Incercati-i sa ii vorbiti cu validare si cu empatie. A fost un an greu si pentru copii, s-au dezobisnuit de colectivitate si acum, cei care au avut o pauza lunga, reiau un proces de adaptare,unii dintre ei o fac mai rapid si mai usor si altii au nevoie de timp si de sprijin.

    2. Bună ziua! Am un copil de 2 ani și 4 luni și l-am inscris de curând la grădiniță în Islanda noi fiind din România. În primele zile am stat cu el la grădiniță sa se obișnuiască și sa se acomodeze . Chiar dacă și cu mine acolo avea momente când plângea. Dimineața când se trezea și ii spuneam hai sa te îmbrac la grădiniță ( mergem la copii) nu avea o problema . Accepta mereu. Din momentul în care eu nu am mai stat cu el acolo dimineata când se trezește și trebuie sa îl îmbrac face crize urate de plâns ca nu mai vrea sa meargă acolo. Doamnele educatoare spun ca atunci când el este lăsat la grădiniță plânge cam 10-15 minute după care se liniștește. Însă mi-a mai spus ca ,copilului meu nu ii place zgomotul și ca atunci când aude pe cineva ca plânge începe și el sa plângă. Și ia pus casti antifonice pe motiv ca ar avea o problema la ureche sau poate alt motiv pentru care el nu suporta zgomotul ! Țin sa menționez ca acasa nu are aceste probleme.Este o problema pentru care sa ma îngrijorez sau este ceva normal?

  5. Buna ziua am o fetița de 3 ani și 6 luni dar încă nu se acomodează cu grădinița după aproape o luna ea plânge ca in prima zi ..inclusiv starea ei de spirit s a schimbat , este suparata retrasa cum credeți ca as putea proceda …nu m am mai întâlnit niciodată cu o astfel de situație va mulțumesc

    1. Este important sa verificati si cum este mediul acolo, daca ii place doamna, daca se intampla ceva in mod special. Dar poate fi si pentru care are nevoie de mai mult timp sa se acomodeze, sau are nevoie sa stea mai mult cu dvs, sau s-a schimbat si altceva in mediul ei.

      1. Doamna ii place asta este și ideea ca este prea legată de doamna vrea sa stea numai cu ea sa o tina in brațe tot timpul … practic plânge de când o duc pana când o iau și ceea ce ma îngrijorează este ca in ultimele zile nici doamna nu o mai poate liniștii …credeți ca dacă am merge la un psiholog ne ar putea ajuta sa aflam ce se întâmpla cu ea ?? Specific ca ea este obișnuita in colectivitate doar ca numai in prezenta adulților .. iar la gradi nu se joaca cu ceilalți copii

  6. Bună ziua ! Noi locuim în UK și avem o fetita de 1 an și 9 luni și de aproape o luna ma chinui să o acomodez spre grădiniță sau childminder.
    Inițial am încercat la 2 childmindere dar după câteva sesiuni de acomodare care au decurs foarte prost gen : plâns încontinuu, vomat pur și simplu nu se mișcă de lângă ușă sa plece ele au decis sa renunțe sa aibă grija de micuța.
    Acum ea după aceste sesiuni e și mai agitata și speriata, coșmaruri noaptea și nici nu mai vrea s lase alte persoane să se apropie de ea.
    Aici grădinițele nu.mi permit sa fac zilele de acomodare împreună.
    Este un copil f vioi și se joaca cu alți copiinu se pune problema.
    Va rog sfătuiți.ma cum as putea sa o ajut!

  7. Buna ziua,
    Am un baietel de 1.8 luni si de 1 saptamana mergem la cresa/gradinita grupa baby.
    Pana acum a stat doar cu mine,nu am prea interactiomat cu alti copii si nici cu adulti prea des,dat fiind anul de pandemie.Cu mama vrea tot timpul.Este un copil energic,alearga tot timpul, in parc ,acasa alearga,nu sta 1 secunda.
    Ii plac copiii,merge la ei,se uita dar apoi alearga…
    Momentan la gradi m-am trezit ca daca il ia cineva de manuta ,urla,se lasa jos,da din picioare,la fel daca vor doamnele sa il duca la masa.
    Cel mai mult a stat 2 ore singurel,a plans cand l am lasat,apoi s a calmat si s-a jucat putin si apoi iar a inceput sa planga dupa mama,asta dupa cateva zile de acomodare in parc.Cand l am luat nu a mai plans.
    In parc,alta problema,doamnele ies cu copiii,ii aseaza pe o bancuta si le dau sa pape un fruct,ei bine,al meu nu vrea sa stea pe banca tot timpul,sta cat sta,apoi se ridica si vrea sa alerge.Daca doamna il pune inapoi pe banca se da pe jos sau se lasa pe spate si da din picioare,bineinteles si plange.
    Doamnele imi spun ca,copilul nu stie sa respecte reguli.
    Precizez ca acasa nu facea scene din astea.Daca a facut au fost foarte rare.Am inceput cu 3 luni inainte de prima zi sa ii povestesc de gradi,de copii, de jucarii si tot aici am ajuns.De fiecare data cand intram in curtea gradinitei incepe sa planga,nici ca il pot desprinde din bratele mele.
    Oare e prea devreme pt gradi sau e prea rasfatat si nu poate fi acomodat?
    Va multumesc

  8. Buna Cristina. Am un băiețel de 3 ani jumate ,anul acesta a început grădiniță. In prima zi puțin plâns nimic special , in următoarele 2 săptămâni îmi făcea cu mana de abea aștepta să plece la grădiniță. De 2 săptămâni însă ceva sa schimbat ,intra in grădiniță fara plânsete dar când ajunge acolo se apuca de urlat ,plâns ( educatoarea spune că în momentul activităților e foarte activ și vesel ,dar in momentele de pauza se pune pe urlat și miorlăit ) ….tot de atunci nu vrea să rămână cu nimeni nici măcar cu bunici , plânge ,urla ,trântește ,da din picioare….. trebuie forțat să îl lăsăm pt că altfel nu se poate ,oricât am incercat sai explicam …..din punctul dumneavoastră de vedere ce e de făcut ? Mulțumesc

  9. Buna ziua am un baiețel de 5 ani in primiul an de gradinita vomita de 3 ori pana ajungea la grădinița si plangea in al 2 an vomita o data acasa dar îmi spune că merge la gradi daca nu vine Stefan care plange că plange si el .

  10. Buna ziua! Problema cu copilu de 4 ani la inceput a fregventat gradinita citeva luni,acuma nici decum nu doreste are o stare de stres ţipete ca nul recunosc,nul pot dezlipi dimineata de mine plinge pina la voma

  11. Buna ziua, am un copil de aproape 4 ani care merge la gradinita din toamna, a plans aproape de fiecare data cand il duceam dimineata, dar de 3 saptamani plange toata ziua, nu stiu ce sa-i mai fac, nu vrea sa se joace cu copii sta retras, in schimb acasa sau in parc este foarte sociabil.

  12. Bună ziua! Am un băiețel de 4 ani și 7 luni. Acum reincerc cu grădinița,dar problema este ca plânge după mine și mă caută. Cum procedez sa îl obișnuiesc sa nu mai depindă de mine câteva ore care aș vrea să stea la grădiniță? Va mulțumesc

  13. Buna, Cristina. Copilul meu anul trecut a frecventat grădinița foarte puțin, a fost mai mult răcit, am și fetița mica și i-a dat răceală. Anul acesta in continuare plânge când îl ducem la grădiniță, nici nu vrea sa audă de grădiniță, are 3 ani și jumătate, nu știm cum să îl mai convingem, nu mai sta nici la program prelungit, îl lăsăm doar până la 12 și nu vrea de nicio culoare sa se adapteze. In fiecare dimineață plânge, nu vrea sa se îmbrace, nu mănâncă nimic la grădiniță, nu se joacă decât singur, e foarte retras. Doamnele educatoare sunt foarte drăguțe, îl iau în brațe, întreabă de tata tot timpul, când vine să îl ia, dar sta cu chiu cu vai până la 12. Acum sotul nu vrea sa îl mai ducă o perioada. E satul de plansete, dimineața îl obligă să meargă, il minte că nu il duce la grădiniță că sa îl poata scoate pe ușă. Eu stiu că regresam in loc sa progresăm daca asta facem, dar nu știu cum să mai procedam. Tu ce sfat ne dai? Mulțumesc frumos

    1. Buna! Din cate inteleg din mesaj are si o surioara mica si pare ca trece printr-o perioada de regresie. Este inca micut si el si este posibil ca refuzul lui sa stea la gradinita sa aiba legatura cu nevoia de a o ”recastiga” pe mama. Va recomand sa incercati, in masura in care puteti, sa petreceti timp cu el, sa nu il mintiti, sa stea cu mama (e la o varsta in care inca are nevoie mult de prezenta mamei), sa ii dati o perioada de pauza pentru a nu mai veni gandul de a merge la gradinita cu presiune. Stiu ca este greu cand sunt doi copii mici … Sigur, sunt mai multe strategii pe care le puteti aplica, asta imi vine in minte cu detaliile pe care le am, esenta fiind ca e inca mic si el si are nevoie de conectare cu parintii, in special cu mama. Mult bine va doresc!

  14. Buna!
    ITI scriu un speranta ca ma poti ajuta sa inteleg problema pe care o am cu a mea fetita de 3 ani jumatate. A inceput cresa la un an si jumatate. Primele saptamani a fost horror. Apoi s a impacat cu ideea. Nu mai plangea, dar doamna imi spunea ca nu e foarte interactiva si nu cauta SA se joace cu altii copii..ceea ce se batea cap in cap de cum o cunosteam noi, adica super interactiva, ba pe strada se baga in seama cu toata lumea. Bineinteles ca pe parcurs s a mai dezghetat, dar nu ca si cum e ea cand e cu noi. Toamna asta a inceput gradinita, si la fel plange cand o lasam. Nu e un plans disperat, e asa tacut, dar parca asta e mai dureros :)) Copiii vin toti gramada pe ea sa se joace, iar ea se trage. Doamna imi spunea ca prefera SA se joace cu copiii mai mari. Dupa masa cand o iau, pare totul in regula, zice ca a fost totul ok. Nu inteleg diferenta de comportament de cum e in colectivitate si cum e cand e cu noi. Precizez ca suntem in alta tara, iar acasa noi vb limba romana. Poate fi asta un factor?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.