De ce ne sperie atat de mult schimbarile chiar si atunci cand le cautam?

Mă uit des în urmă, în anii pe care i-am trăit. Vreau să mă știu și să mă iubesc și să mă iert când nu o fac. În mine se dă o luptă pe care doar eu o cunosc, între cine am fost și cine devin. Privesc înapoi și înțeleg că de multe ori, chiar dacă părea că nimic nu se schimbă, că totul rămâne la fel, de fapt viața devenea diferită. Eu deveneam diferită.

Heraclit din Efes spunea acum mai bine de 2.500 de ani că „Nimic nu este permanent cu excepţia schimbărilor”. Și da, schimbările se petrec în jurul nostru indiferent că suntem conștienți sau nu, indiferent că ne dorim sau nu.

Și oamenilor, de fapt, nu le plac schimbările atât de mult pe cât se străduiesc să o afirme. Am fost crescuți să glorificăm trecutul, obiceiurile, rutina și tiparele. Pentru că toate astea ne oferă de fapt singuranță. Oamenii vor să se simtă în siguranță mai mult decât orice. Se numește protecție.

De ce ne este frică de schimbare? Pentru că ne este frică de ceea ce nu cunoaștem. Pentru că nu avem capacitatea să anticipăm cum va fi diferită viața noastră dacă vom schimba ceva. Va fi mai bună? Va fi mai rea? Ne dorim rezultatele pozitive care vin odată cu schimbarea, dar de multe ori evităm efortul sau poate chiar sacrificiul pe care ar trebui să îl facem să ajungem acolo.

Ne dorim un job nou, dar nu muncim mai mult, nu studiem mai mult, nu căutăm mai mult.

Ne dorim o nouă relație, dar nu suntem dispuși să investim iar, să muncim iar, să riscăm iar.

Ne dorim o casă nouă, dar fugim de stresul mutării și al asigurării financiare că vom plăti toate ratele la timp.

Ne dorim prieteni noi, dar nu găsim timp să  investim în ei.

Ne dorim să fim altfel, să creștem, să ne îmbunătățim, să excelăm, dar când trebuie să renunțăm la părți din noi pentru care am lucrat și zeci de ani să le construim, ne pierdem curajul.

Și ca să fac o comparație mai simplă, ne dorim abdomen de atlet, dar asta dacă am putea să ne culcăm seara cu burtă și să ne trezim a două zi cu pătrățele … nu de ciocolată.

Un nou job? O nouă relație? O casă nouă? Prieteni noi? Un nou Eu? Să renunți la părțile pe care deja le știi din noul job? Din relația pe care o trăiești? De la casa în care stai? De la prietenii pe care îi ai? Să dezlipești părți din tine? Dar știți, uneori avem nevoie să închidem un geam pentru a deschide altul nou, altfel se face curent și ceva sigur se trântește și se sfărâmă.

FotoCredit: Foto Experience Ro

Rezistența la schimbare este o modalitate de apărare. Să decizi să rămâi în confortul cu care ești obișnuit, este o modalitate de apărare. Dar zona de confort nu îți oferă mai mult decât ai, dincolo de ea te așteaptă câștigurile.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

3 comentarii la „De ce ne sperie atat de mult schimbarile chiar si atunci cand le cautam?

  1. Ai dreptate, Cristina! De departe cea mai mare schimbare pe care am facut-o de cand ma stiu a fost sa plec in strainatate, fara sa stiu ce va urma. O singura data am avut un asemenea curaj. Am lasat un job pe care il iubeam, dar care nu oferea destul. Si am plecat in necunoscut, cautand altceva, sansa de a castiga mai mult pentru a reveni mai apoi acasa. Nu cred ca as mai repeta experienta, eventual doar revenind acasa dupa ani de strainatate. Nici Romania nu sta pe loc, se schimba lucrurile si acolo… 🙂

  2. Good,
    Se pare ca a aparut o schimbare.
    Pana sa apara copiii in familia mea, schimbarile nu prea ma inspaimantau( plecata la liceu la 14 ani, departe de familie, schimbatul domeniului de activitate si a joburilor, schimbatul tarii de resedinta de 3 ori).
    Mereu am avut sentimentul ca daca ma lasi si in desert , o sa supravietuiesc.
    Sa fi fost varsta, curajul sau inconstienta tineretii , faptul ca eram responsabila doar de mine, nu stiu.
    Acum mi-as dori sa-mi cresc copiii aproape de bunici, unchi, veri si matusi, dar starea financiara buna, stabilitatea si previzibilatea sistemului in care suntem, ma fac sa ma indoiesc de schimbarea asta.
    Greu este emotional aici, dar atat se bine financiar.
    Citeam undeva ca atunci cand ai indoieli sau iti e frica de o schimbare, sa faci pasi mici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu