Eu nu știu cum sunt copiii voștri, dar al meu ar vrea să își cumpere jucării mai des decât să mănânce. De altfel, dacă ne-am strădui puțin, am putea să deschidem un magazin la noi acasă și unul la tatăl lui acasă. Asta nu îl împiedică să tot ceară. Na, la câte opțiuni are, nici nu mă surprinde. Pe vremea noastră nu găseai, pe vremea lor nu se mai termină. De ce îi dau bani copilului meu în fiecare lună, chiar dacă are doar 5 ani?
Acum eu îi înțeleg dorințele. La fel cum pare să înțeleagă și el că banii nu se înmulțesc singuri la mine în portofel. Am încercat, i-am și udat o dată din greșeală, n-a crescut nimic. Eu vorbesc cu David des despre bani. Cât costa una și alta, cum se plătește întreținerea și cablul TV și abonamentul la telefon. Îi spus și despre cum strâng eu bani în fiecare lună, pentru a putea să plătesc toate vacanțele plănuite vara.
De fapt, de aici a pornit și înțelegerea noastră cu banii.
Într-o zi discutam despre cum sunt eu calculată cu banii. Cum prefer să analizez când și ce haine îmi cumpăr pentru a avea suficienți lei pentru altceva ce îmi doresc. Despre cum, în fiecare lună, pun deoparte o anumită sumă de bani pentru a avea pentru multele excursii plănuite vara asta. Cum, dacă el își cumpără o jucărie azi și una mâine, din pușculița lui, apoi nu va putea să mai strângă suficient cât să își cumpere mai repede baza aceea de pompieri pe care a ochit-o.
Și David mi-a spus sincer și direct ”Da, mami, dar tu ai salariu în fiecare lună, eu de unde strâng bani?”.
La fel de sincer i-am răspuns și eu. ”La asta nu m-am gândit, iubirea mea”. De aici a pornit stabilirea unei strategii prin care poate și el să aibe bani. Varianta care se mai practică prin care el face ceva în casă și eu îl plătesc, nu este o variantă pentru mine. Și asta mai ales pentru că, să își strângă lucrurile, să ducă farfuria în chiuvetă, să pună rufele în coșul de rufe murdare etc, sunt parte din responsabilitățile lui și din autonomia pe care și-o creează. I-am propus să vândă din jucării, nu a acceptat acum, poate altă dată. Se pare că nu se poate despărți de ele. Mai lucrăm la asta.
Atunci i-am povestit de alocația pe care o primește în fiecare lună și i-am promis că îi voi da o parte din ea. Nu vă zic cât, că apoi îi spuneți lui că alocația e mult mai mult decât atât 🙂 . Și i-am propus să îi ofer și restul care îmi rămâne de la întreținere. Măcar cineva e foarte fericit când fac plăți 🙂
De ce îi dau bani copilului meu? Pentru mine este important ca David să învețe ce înseamnă banii. Să înțeleagă că doar aerul e gratuit pe lumea asta, mă rog, cu mici excepții. Să învețe să economisească și să își calculeze banii din pușculiță. Să decidă ce jucărie este mai ”urgentă” pentru el. Să gândească cu mintea lui pentru nevoile lui.
Nu îmi doresc să ne învârtim în jurul banilor și nici să îl cresc pe el crezând că e sănătos să vedem doar bani și calcule în fața noastră.
Discut cu el despre finanțe doar pentru a-l face să gândească cu mintea lui și să înțeleagă cum funcționează lumea. În focusul nostru rămân totuși plimbările prin parc și prin lume și inventarea de jocuri cu ce avem prin casă și pe afară.
Și merge foarte bine până acum. Uneori e tentat să calculeze și banii mei :)) Cică aș putea să am grijă să nu mai lovesc mașina ca să nu mai dau bani la mecanicul auto și să îmi cumpăr și altceva decât cărți. Asta e veche, de astă iarnă când am pupat un taximetrist și am dat banii pentru o pereche nouă de cizme, pentru o bară nouă de mașină 🙂 Cărțile nu le sacrific niciodată și el știe asta.
Sursă poza: Fabian Blank @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
