De ce este important să implicăm copiii în treburile casnice și de ce nu este în regulă să îi plătim

să implicăm copiii în treburile casnice

Pe măsură ce David a crescut, am crescut și eu cu el. Am învățat să fiu sinceră, deschisă și atentă să adaptez viețile noastre la nevoile pe care le avem amândoi. Nu mi-a fost greu să îi explic de ce este normal ca el să se implice în treburile casnice câte puțin, din ce în ce mai mult. La fel cum îi explic de ce este normal și benefic pentru el să meargă la școală. Și de ce este o dovadă de autorespect să spunem ”Bună ziua!” și ”Mulțumesc!”. De ce este important să implicăm copiii în treburile casnice?

 

În casa în care locuim noi, toți locuitorii casei fac curat. Raportat la vârstă, la cât de multe sunt de făcut și ce alte treburi prioritare și de neamânat are fiecare. Uneori facem curățenie în echipă. Alteori pe rând. Uneori alții mai scapă. Dar curățenia în casă nu este o datorie doar a femeii. Fie ea iubită, soție sau mamă. 

Funcționăm pe o regulă simplă: locuiești aici, faci dezordine și mizerie evident … faci și curat la fel de evident.

David nu a refuzat niciodată să se implice în treburile casnice. De foarte multe ori este chiar prompt să ajute. Da, sigur, depinde și ce îl rog și când. Uneori a cerut o amânare pe motive importante pentru el. Ne-am adaptat. Poate șterge praful și puțin mai târziu. Poate duce farfuria în chiuvetă și după ce caută nu știu ce jucărie. Poate porni mașina de spălat și după ce face duș. Și tot așa.

Nu i-am oferit și nu l-am rugat niciodată să facă ceva prea greu pentru el și nici ”fix acum” pentru că așa spun eu.

Sigur, uneori chiar aș vrea să se facă lucrurile ”fix acum”, dar aici lucrez eu cu mine destul de mult. E și responsabilitatea lui să facă ordine și curățenie în casă. Dar, în același timp, are dreptul să ceară ca asta să se rezolve mai târziu dacă are altceva important de făcut. Deși acest ceva important este cel mai adesea să facem un meci de fotbal 🙂 . Na, fiecare cu activitățile și nevoile lui.

Nu l-am plătit niciodată pentru ce face! Nici el nu mă plătește pe mine că spăl wc-ul.

A prins și el asta de pe undeva și mi-a spus, când făcea baie, că vrea să spele el cada și eu să îi dau bani. Vă recunosc că i-am răspuns foarte sincer și direct: ”Tu îmi dai bani să spăl wc-ul? Și tu faci pipi și caca în el”. ”Bine, mami, am încercat și eu”. ”E în regulă, ai dreptul să încerci”. A continuat să spele cada, cu un burete și un sfert de sticlă de gel de duș. Nu a mai zis nimic despre bani.

 

Apoi i-am explicat calm, blând, cu răbdare și sinceritate exact ce am să vă spun și vouă aici. Este o responsabilitate a lui, nu o muncă pe care o face în plus, ca un serviciu unde te duci și primești salariu. Treburile casnice sunt responsabilități comune. Nimeni din casă nu primește bani pentru treaba pe care o face pentru el și pentru ceilalți. Nici alte beneficii. Toți primesc ”Mulțumesc frumos”. „Ce treabă excelentă am făcut”. „În echipă terminăm mai repede și ne rămâne mai mult timp pentru joacă”.  Apoi, ce se întâmplă dacă nu are nevoie de bani? Nu își mai îndeplinește partea lui de treabă? Rămâne cu praful în cameră sau cu jucăriile prin casă? 

 

David primește bani de buzunar de 2 ori pe lună. Nu face nimic pentru banii aceștia, el știe că sunt un cadou din partea mea. V-am povestit de ce am decis asta și cum ne ajută.

Noi, părinții, îi creștem adulții care vor deveni! Tu cum vrei să fie copilul tău?

Pentru copiii mai mici, să ajute la treburile casnice este o joacă. Pentru cei mai mari poate părea ceva neplăcut, este adevărat. Pe de altă parte, eu nu cunosc adulți care să spele wc-ul de plăcere 🙂 . O facem pentru că este necesar pentru sănătatea noastră să păstrăm un mediu curat. Nu este plăcut, dar este parte din responsabilitatea tuturor. Este de înțeles că un copil nu poate folosi substanțe toxice, prin urmare nu spală el wc-uri. Este de înțeles că nu va găti 2 feluri de mâncare în fiecare zi. Dar este responsabilitatea lui să contribuie. Asta trebuie să știe și copiii! Noi, părinții, îi creștem adulții care vor deveni. Noi îi creștem responsabili, independenți, empatici, echilibrați. Să implicăm copiii în treburile casnice, fără a fi plătiți pentru ceva ce ține de responsabilitatea lor, îi vor face să se simtă capabili și autonomi.

 

Este important ca mai întâi să înțelegem noi că nu îi protejăm și nu îi ajutăm când nu le arătăm realitatea vieții și nu îi învățăm să fie responsabili. 

Ce poate ajuta pentru a evita refuzul de a rezolva treburile casnice?

– Să le dăm un exemplu. Părinții să lucreze împreună și să își împartă echitabil sarcinile. Mă gândesc aici la familiile care oferă ca exemplu un tată care nu face mai nimic prin casă. Știu că am evoluat foarte mult la acest capitol, dar vă spun că încă mai sunt bărbați care cred că treburile casnice sunt ale femeii. Și vor da mai departe aceeași mentalitate.  

– Să le oferim activități în funcție de vârstă.

– Să avem răbdare. Poate nu vor acum să strângă jucăriile, dar poate acceptă ușor dacă îi dau un timp de 10-20 minute să se mai joace.

– Să îi încurajăm, să le explicăm.

– Să nu îi criticăm dacă se întâmplă să nu facă tocmai bine un lucru (îi ajutăm, le dăm soluții, le mulțumim pentru efortul pe care îl depun). 

– Să rămânem constanți în a le da aceste treburi de făcut. 

Care sunt activitățile pe care le pot face copiii? 

– Să strângă jucăriile

– Să pună hainele murdare în coșul de rufe

– Să pornească mașina de spălat (inclusiv să pună rufe și detergent)

– Să strângă hainele de pe sârmă

– Să ducă gunoiul

– Să pună lucruri la locul lor (haine, telecomanda, cărți, perne etc)

– Să șteargă praful (eu îi dau șervețele umede de bebeluși pentru asta)

– Să așeze masa / Să strângă masa

– Să spele vasele / Să le pună în mașina de spălat vase

– Să spele cada (sigur, o mai spăl și eu o tură după el 🙂 )

– Să ajute la gătit 

– Să ude florile

– Să șteargă geamurile și oglinzile

– Să pună cumpărăturile în frigider

(Pe toate de mai sus, David le face la 6 ani. Nu pe toate deodată, în fiecare zi 🙂 )

 

– Să facă patul

– Să dea cu aspiratorul (noi avem un roboțel, nu are șanse să încerce asta)

– Să dea cu mopul

– Să pregătească micul dejun

– Să împăturească hainele

– Să calce … abia aștept momentul acesta :)) 

 

Să implicăm copiii în treburile casnice, câte puțin, din ce în ce mai mult, dar nu îi plătim pentru asta. În schimb, putem să le mulțumiți sincer și să îi apreciem pentru efortul pe care îl depun. Așa cum ar trebui să vi se mulțumească și vouă și să fiți și voi apreciați 🙂 . 

 

 

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create503

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu