De ce copiii nu fac ce îi rugăm de prima dată când le spunem? Și ce putem face?

Nu fac ce îi rugăm de prima dată

Am primit de multe ori aceste întrebări ”De ce trebuie să îi spun de ciunșpe ori ceva ca el să răspundă, sau să facă ce îl rog? De ce copiii nu fac ce îi rugăm de prima dată când le spunem? ”. Mi s-a întâmplat și mie să mi se usuce gura de la atâta rugat și copilul să se ocupe de treburile lui și să mă ignore cu o grație fantastică. De ce copiii nu fac ce îi rugăm de prima dată când le spunem? Și ce putem face?

Pentru ei este mult mai important ce fac ei atunci, față de ce anume le cerem noi.

Da, de multe ori ei au ceva mai important de făcut pentru ei, fie că învârt ceva nou, fie că bat mingea de fotbal sau doar se joacă un meci pe Xbox. Și e de la sine de înțeles că nu va fi altceva mai important pentru ei atunci. Chiar dacă întârziem la o întâlnire sau se răcește mâncarea din farfurie sau apa din cadă. Nu au aceleași priorități ca și noi și este perfect în regulă. 

Ce ajută?
Conectarea prin contact fizic, privitul în ochi și coborârea la nivelul lor pentru a ne percepe ca pe un egal. Ajută explicațiile oferite cu fermitatea, dar fără a țipa. Și negocierea unei perioade de timp pentru a trece de la activitatea lor, la cerințele noastră. ”Te mai poți juca 10 minute și apoi vom pleca. Este în regulă? Ai nevoie de 10 minute sau 15 minute?”.

▪ Cortexul prefrontal este încă în dezvoltare, iar el este responsabil cu autoreglarea și autocontrolul.

Ce se întâmplă de fapt când noi îi rugăm să oprească joacă pentru a merge la somn pentru că regula spune că la ora 22:00 ne punem în pat? Ei trebuie să aleagă să renunțe la ce vor ei, pentru ce vrem noi. Când relația cu noi este mai importantă față de ce fac fix atunci, ne vor asculta. De fiecare dată când au capacitatea de a alege singuri raportarea aceasta, își consolidează căile neuronale ale creierului care crează autodisciplina. Autodisciplina este atunci când aleg pentru că așa simt ei, nu pentru că am țipat și i-am amenințat cu ceva. Când țipăm și îi amenințăm, ei aleg să facă ce le cerem, din frică. Este o mare diferență.

Ce ajută?

Să avem reguli și limite clare pe care le respectăm cu consecvență. Să răspundem cu empatie și răbdare momentelor în care aleg că este mai important ce fac ei, fix atunci.

▪ Uneori copiii ignoră pentru că noi i-am învățat să răspundă abia după ce am țipat sau i-am amenințat.

Copiii sunt deștepți, ei știu că pot câștiga mai mult timp pentru ei dacă ne ignoră. Și uneori noi îi învățăm indirect că vorbim serios abia când ridicăm tonul. Aceea devine frecvența pe care o percep.

Ce ajută?

Să fim blânzi cu ei și cu noi. Eu folosesc tehnici de respirație pentru a mă calma atunci când simt că mai am puțin și îmi vor ieși flăcări pe nas.

▪ Se simt deconectați de noi și asta le îngreunează capacitate de a ne asculta.

Ei se deconectează când stau multe ore departe de noi, când trecem prin momente încărcate emoțional sau când trec prin situații care le activează emoțiile dureroase și nu știu ce să facă cu asta.

Ce ajută?
Să ne reconectăm cu ei prin atenție, empatie și joc. Vă recomand câteva jocuri de inversare a puterii și 5 jocuri de conectare pentru copii energici. Copiii mici înțeleg mult mai repede și ușor dacă le vorbim în limbajul lor, limbajul jocului. Să discutăm cu ei despre ce simțin noi și despre ce simt ei.

▪ Sunt OAMENI și stă în natura oamenilor să se împotrivească controlului, să spună ”Nu”, să facă ce le produce plăcere.

Este important să aibă încredere în noi, să știe că atunci când le spunem ”Nu” avem un motiv întemeiat. La fel și atunci când îi rugăm ceva, chiar și de ciunșpe ori. Să știe că îi iubim și când ne ascultă și când ne ignoră. Să știe că avem datoria de a-i proteja și de a-i învăța despre viață. Toți ne dorim să creștem copii care au autodisciplină și își asumă responsabilitatea pentru faptele lor și noi suntem primul exemplu pe care îl vor urma. 

Ce ajută?
Să evităm luptele pentru putere și pentru asta avem nevoie de reguli și de rutină. Asta ne va ajuta și să nu intrăm în pielea personajului cel rău care îi spune mereu ce să facă. ”Regula este să ne spălăm pe mâini imediat ce intrăm în casă”. Și mă spăl și eu cu el. ”Regula este că putem mânca înghețată după ce mâncăm mâncare”. Eu nu mănânc înghețată 🙂 . ”Este ora 22:00 este timpul să ne așezăm în pat”. Toată lumea face asta. ”Dacă ne grăbim vom avea mai mult timp să stăm cu prietenii noștri” etc. Ați prins ideea, da?

 

Sursă poza: Laurent Pignault @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 531

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.