David si cat de simplu a renuntat la suzeta

Nu vă pot promite că metoda asta funcționează pentru oricine. De fapt sunt chiar sigură că nu funcționează pentru oricine. Dar pot să vă spun ce am luat noi în calcul înainte de a găsi povestea salvatoare.

Aceste detalii care cred că ajută foarte mult:
  1. Am înțeles că suzeta este pentru un copil o metodă de calmare, refugiul lui. Este important ca într-o mare parte renunțarea să vină de la el, să fie de acord să ”o dăm, aruncăm, tăiem etc”.
  2. Tocmai pentru că este o metodă de liniștire am căutat momentul în care, cel puțin aparent, nu trecea prin perioade grele. Cum ar fi fost pierderea Emmei, înscrierea la creșă, schimbarea grupei, îmboldăvire, apariția măselelor etc.
  3. Am așteptat perioada în care nu mai era prea înconjurat de bebeluși cu suzete care să îi facă poftă. David timp de 3 luni a fost la grupa mică de creșă unde erau mulți bebeluși cu suzete.
  4. Pentru mine a fost important să fie dorința lui să o ofere. Nu am cerut și entuziasm, dar îmi doream să înțeleagă că este o trecere. Așa cum a renunțat la scutece și folosește olița, așa cum a renunțat la sân, așa cum a învățat să meargă etc. De altfel am încercat să îl conving și în urmă cu 2-3 luni când a rupt 2 suzete cu dinții dar nu a fost deloc de acord și analizând situația am hotărât să mai așteptăm. Apropo de conștientizarea trecerii de la un stadiu la altul, până să renunțe la suzi spunea despre el că este bebeluș, acum își spune ”băiețel mic”.
  5. I-am oferit timp să se obișnuiască cu ideea că va renunța la ea și am căutat o poveste care să prindă la el. De exemplu am încercat să o dăm și cățelului de la bunici, dar nu a fost de acord.
  6. Nu l-am presat să renunțe, nu l-am amenințat, nu l-am pedepsit. Nu am intenționat să îi ofer recompense chiar dacă, da, i-am cumpărat o mașină Lego 🙂 .
  7. I-am explicat de multe ori, că bebelușii folosesc suzeta. El a crescut, el poate alerga, se poate juca, știe să vorbească, să cânte, să danseze. Are multe jucării, este mai mare acum etc.
  8. M-am folosit de oamenii dragi lui pentru a-l susține. Concret, David le povestea de cum va arunca suzeta, ei erau învățați (de mine) să li se pără o idee extraordinară care va face un bebeluș pește foarte fericit 🙂 .
  9. Am acceptat nevoia lui de a plânge după suzetă, chiar dacă a fost de acord să o dăm. A plâns infinit mai puțin în comparație cu așteptările noastre.
  10. De fiecare dată când întreba de suzi, îi spuneam ”Iubirea mea, suzi este acum la bebelușii pești. Eu sunt aici. Te ascult. Dacă vrei poți sta în brațele mele sau putem să ne jucăm. Cum dorești tu.”. A întrebat foarte rar, doar în prima zi.
  11. I-am satisfăcut imaginar nevoia de revenire a suzetei, manifestată la el prin înlocuirea cu o mașină Lego și prin denumirea lui tati, ”suzi”, pentru câteva zeci de minute.
  12. Nu am apelat la metode pe care le-am considerat cumva dureroase, cum ar fi să îi dau suzeta cu ceva piperat sau cu un gust rău, sau să o fac dispărută brusc, chiar dacă, recunosc, uneori atât ce mă enerva că o cerea des, încât îmi venea să fac orice să scap de ea. Cred că mă presau propriile prejudecați, v-am mai spus că nu îmi plăceau copiii mărișori cu suzetă. Dar da, era problema mea, nu a lui.

Acum când recitesc ce am scris mi se pare că am avut un adevărat proiect în desfășurare 🙂 . Succes vă doresc! Dacă aveți și alte propuneri, idei, sugestii le aștept în comentarii, poate vor fi de folos și altora.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create861

2 comentarii la „David si cat de simplu a renuntat la suzeta

  1. Si noi am scapat foarte usor de suzi, desi ne asteptam la ceva foarte greu. Al nostru baiat la 2 an si 5 luni a racit foarte urat – intrarea in colectivitate, si a renuntat la suzi de pe o zi pe alta intrucat nu o mai putea tine in gurita avand nasucul foarte tare infundat. De atunci a fost gata! Fara suzi, nu a cerut-o de la fratiorul mai mic, iar dupa cateva zile cand a fost marait si i-am oferit-o a refuzat-o categoric.
    Ei au momentul lor si stiu mai bine ca noi de ce si cum au nevoie 🙂

  2. Frumoasa povestea voastră de renuntare la suzeta.

    A mea nu e asa simpatica, dar a funcționat: Tot asa, am așteptat un moment liniștit si fără schimbări majore in viața noastră, si apoi i-am facut o găurica mică in suzeta. O lua si nu ii mai plăcea ca trăgea aer, asa ca o lasa jos. A mai luat-o de 2-3 ori si a aruncat-o cât colo…. Apoi se uita la ea si nu o mai lua deloc. Am lăsat-o prin preajma, pana a devenit ne-interesantă.

    Si gata, am scăpat 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu