“Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească” – 📚 De citit

Cum să vorbim copiilor

“Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească” este o carte pe care am citit-o cu mult timp în urmă și asupra căreia am revenit de curând când am creat un nou modul de educație parentală. Și mi-am amintit să o recomand pentru că este o carte foarte bună pentru vremurile de criză pe care le trăim. Stăm foarte mult cu copiii noștri în casă, lucrăm cu ei printre picioare sau vorbind non stop, fiecare cu ce are. Ei sunt uneori frustați și plictisiți, nervii noștri reacționează precum curcanii când le arunci semințe.

 

Așa că, hai să vedem “Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească„. Cartea scrisă de Adele Faber și Elaine Mazlish este structurată în șapte capitole, fiecare tratând câte un aspect important al unei relații reușite părinte-copil:

  1. Cum să-i ajutăm pe copii să se descurce cu propriile sentimente;
  2. Atragerea cooperării;
  3. Alternative la pedeapsă;
  4. Încurajarea autonomiei;
  5. Lauda;
  6. Eliberarea copiilor de „rolurile” ce le-au fost atribuite;
  7. O vedere de ansamblu.
Este o carte care îți oferă alternative la moduri mai puțin pozitive de a interacționa cu copilul tău. Îți spune și ce să faci, nu doar ce să nu faci.

În fiecare capitol, sunt oferite exemple concrete, sunt explicate consecințele modurilor noastre de a reacționa, sunt oferite idei despre cum să procedezi mai bine. Fiecare capitol cuprinde o parte teoretică și explicativă, dar și o parte practică cu exerciții de reflecție pentru părinți. Acestea ne ajută să înțelegem care sunt aspectele pe care le putem îmbunătăți la noi.

Este o carte care pune mult accent pe partea emoțională. Vă ofer un exemplu (pagina 9) care surprinde bine esența modului în care cartea este scrisă.

Cum să-i ajutăm pe cei mici să-și înțeleagă emoțiile:
  1. Ascultați cu maximă atenție.
  2. Aprobați-le sentimentele cu un singur cuvânt – ”Înțeleg”, ”Oh”, ”Mmmm”
  3. Numiți-le sentimentele.
  4. Ajutați-i să își imagineze că dorințele li se împlinesc.

În următoarele pagini sunt explicate diferența dintre aceste metode și modurile în care oamenii răspund de obicei unui copil aflat în suferință. Treptat sunt abordate mai multe teme, în funcție de etapele de vârstă ale copiilor. Nu este o carte doar pentru părinții de copii mici.

 

 

Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create458

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu