Cum să reacționăm la emoțiile copiilor?

Lucrezi cu copiii? Cum să reacționăm la emoțiile copiilor? Inteligența emoțională se învăță prin activități alese potrivit și prin întărirea pozitivă a reacțiilor dorite. Prin urmare este nevoie ca lucrătorul educațional să știe cum să reacționeze la emoția copilului. Să îl ajute să o recunoască. Să îl învețe cum să-i facă față ca să se poată adapta la situațiile de viață.

Perfect valabil și pentru părinți.

Este important să știm cum să reacționăm la emoțiile copiilor noștri, mai ales atunci când vorbim de cele dureroase. Important este și propriul nostru exemplu. Copiii învață de la noi cum să își controleze comportamentul rezultat din emoții.

Când observați:

Bucurie – atunci când copilul este vesel, bucurați-vă împreună și încurajați-l să facă mai des lucrurile care îl fac bucuros.

 

Frică – Întrebați copilul ce anume îi provoacă frică și arătați înțelegere și respect pentru propria emoție. Îi puteți explica copilului diferența între frica, care “ne ajută” (Exemplu: frica nu ne lasă să traversăm printre mașini) și frica, care “nu ajută”, ba mai mult, nu ne lasă să facem ceea ce ne dorim (Exemplu: să vorbim în public despre o idee a noastră). Încercați să acomodați copilul treptat cu obiectul fricii până când aceasta va dispărea sau se va diminua. Lăudați și încurajați copilul pentru fiecare efort depus pentru a-și depăși frica.

 

Tristețe – Întrebați copilul care este motivul pentru care este trist. Veți știi cum să procedați în funcție de răspunsul lui. La baza tristeții copilului poate sta o nemulțumire (nu a primit o jucărie), o dezamăgire (prietenul lui i-a făcut o promisiune și nu a mai ținut-o), o pierdere (a murit animalul de companie) sau o problemă cu care copilul s-a confruntat și căreia nu a știut cum să îi facă față (un coleg l-a ironizat). Vorbiți cu copilul despre motiv, oricare ar fi acesta și căutați să găsiți împreună o soluție de rezolvare. În cazul în care copilul este trist din cauza unei pierderi, explicați-i că este normal să fie trist, pentru că așa se simt toți oamenii care trec prin așa ceva, chiar și voi.

Furie – Lăsați copilul să se liniștească.

Îi puteți spune că observați că este furios și că o să vorbiți cu el când va fi calm ca să nu vă răniți reciproc. Așteptați lângă el să se liniștească. Discutați apoi despre modul în care s-a comportat și cum v-ați simțit dumneavoastră atunci când el a fost furios. Explicați-i că orice comportament are consecințe pozitive sau negative, și că un astfel de comportament are consecințe negative (stare de tensiune între părți, rănirea unei persoane dragi) și că nu-l ajută deloc să obțină ceea ce dorește. Puteți adăuga că atunci când îl deranjează ceva, cel mai bine este să spună acel lucru pe un ton calm și fără a răni sentimentele celuilalt. Îl puteți învăța cum să își controleze emoția printr-un exercițiu simplu de inspirație și expirație, numărând de fiecare dată până la 5. Puteți repeta exercițiul împreună de mai multe ori.

 

Rușine – Mulți copii timizi se simt rușinați atunci când trebuie să vorbească cu persoane mai puțin cunoscute sau atunci când trebuie să vorbească în public (exemplu:să iasă la tablă să rezolve o problemă). Încercăm să îi creștem încrederea în sine copilului vorbindu-i și arătându-i apreciere pentru calitățile sale. Îi spunem apoi că toată lumea are părți bune și părți mai puțin bune (putem da și un exemplu personal). Discutăm apoi cu copilul despre părțile lui mai puțin bune, spunându-i faptul că, dacă dorim, noi putem să le îmbunătățim. Încurajați copilul pentru fiecare încercare de îmbunătățire.

Regret – Încurajați copilul să recunoască atunci când a greșit, fără a se învinovăți.

Spuneți-i că fiecare persoană poate să greșească, chiar și adulții, și că dacă dorește își poate repara greșeala. Oferiți sprijin în acest sens și amintiți-i ca pe viitor să fie atent pentru a nu repeta greșeala. Lăudați-l de fiecare dată când și-a recunoscut greșeala.

 

Surpriza – Surpriza apare des în viața copiilor atunci când întâlnesc o situație nouă sau diferită de cea cunoscută. Învățați copilul să-și exprime adecvat uimirea, explicându-i situația pe înțelesul lui și motivul pentru care este de preferat să nu-i judece sau să râdă de alte persoane atunci când ele sunt diferite.

 

Dezgust – Vorbiți cu copilul despre faptul că este normal uneori să simțim dezgust față de anumite comportamente, alimente sau mirosuri. Învățați copilul să-și exprime dezgustul într-o manieră potrivită. Dacă comportamentul unei persoane îi provoacă dezgust, să îi spună într-un mod politicos că nu îi place când face comportamentul respectiv. Dacă un aliment îi provoacă dezgust să spună că nu dorește să mănânce alimentul respectiv.

 

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 530

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.