Cum sa punem limite cu blandete 

Copiii au nevoie de limite, fără doar și poate, iar părinții sunt cei responsabili să le pună pentru a-i menține în siguranță si a-i ajuta să învețe despre regulile societății în care vor trăi. Limitele în sine nu sunt o problemă. În schimb lipsa lor totală, impunerea cu agresivitate, inconsecvența sau prea multe fără o logică, da, crează haos în copil și pe lângă copil. Așa că, azi vă scriu despre cum sa punem limite cu blandete.

 

Stiu, părinților le este teamă să își piardă din mână frâiele. Dar nu există frâie atât timp când nu încercăm să ne controlăm copilul ci să îl îndrumăm cu atenție și respect. Când ne bazăm pe relația pe care o creăm cu el și nu pe frica pe care i-o inducem.

 

Diferența o face stilul parental pe care alegi să îl adopți. Să recunoaștem, toți vrem un copil care să ne asculte de fiecare dată când îi interzicem un lucru, numai că un părinte sever va deveni agresiv pentru a obține ce își dorește, unul prea permisiv va renunța el și unul mai de mijloc (nu că ar exista fix un mijloc) va căuta să pună o limită cu empatie. Știți, de fapt, nu putem obliga pe nimeni, inclusiv un copil, să facă ce vrem noi. Și totuși de ce ne ascultă? Din frică, situație care da, funcționează pe moment până nu mai funcționează și ești nevoit să crești intensitatea ei, sau din dragoste, copilul având încredere în părinte și relația dintre ei. Fiecare alege.

Cum să pui limite care să funcționeze, dar să nu apelezi la frică, pedeapsă, forță și constrângere? 

1. Conectează-te cu copilul tău. El are nevoie să știe că îl înțelegi și ești mereu de partea lui. Tipul interacțiunii dintre voi doi depinde de cât de puternică este relația pe care o creezi în timp.

2. Înainte de a pune limita, asigură-te că te ascultă. Ajută să îl privești în ochi, să vorbești de la nivelul lui și chiar să îl atingi pentru a-i capta atenția, de exemplu să îl mângâi pe umăr.

3. Când impui limita fă-o cu calm, blândețe și empatie.Pare foarte distractiv ceea ce faci, dar mă tem că te vei răni„. „Eu nu țip la tine, te rog să nu țipi nici tu la mine. Cred că ești foarte supărat dacă folosești acest ton. Vrei să îmi spui ce s-a întâmplat? „.  „Știu că nu este ușor să te oprești din joacă și să intri în casă, dar acum este momentul să facem baie„.

4. Oferă-i opțiuni pentru a se simți mai puțin controlat. Foarfeca este periculoasă pentru copii. Vrei să tai legume cu cuțitul tău sau să te joci cu mașinile?„.

5. Dă-i timp înainte de a-l lua de la ceea ce face. „Mai stăm 10 minute și apoi plecăm acasă și ne luăm la revedere de la parc„. Ajută și să obții acordul asupra limitei printr-un simplu „Hai să batem palma„. Limitează negocierele, încercând să rămâi calm chiar dacă el nu respectă înțelegerea. Dacă cedezi frecvent va ști că nu e musai să respecți ce ai spus.

6. Nu înseamnă că va reacționa cu bucurie oricât de calm și blând vei fi tu.

Continuă să îi arăți empatie fără a schimba limita pusă: „Știu că nu îți place să plecăm din parc când alți copii mai rămân. Acum trebuie să ajungem acasă, să mâncăm și să dormi pentru că ești obosit, te-ai trezit foarte devreme azi„.


 „Părintele are întotdeauna puterea să oprească furtuna sau să creeze o tornadă”
Laura Markham

7. Când nu îi poți îndeplini o dorință în realitate, îndeplinește-o în imaginație. „Cred că atunci când vei fi mare vei sta toată ziua în parc„.

8. Formulează nevoia sau sentimentul care determină comportamentul și „ascultă-i” supărarea. „Știu, plângi fiindcă ți-ar plăcea să mai stăm în parc. Sunt aici iubirea mea, să te îmbrățișez oricât vrei tu„.

9. Evită să ai o atitudine punitivă. Impunerea limitelor este suficientă pentra a-i învăța pe copii despre societate și regulile lor. Țipătul, lovirea și amenințările provoacă rezistență și îi învață cum să devină buni mincinoși  pentru a evita pedepsele.

10. Când copilul te sfidează acordă o mai mare atenție relației mai degrabă decât disciplinei. Nu zic să accepți atitudinile nepoliticoase din partea lui, dar nu uita că orice comportament neadecvat are la bază o nevoie esențială care nu este împlinită. Uneori nevoia este doar de a avea o relație mai bună cu tine, de a se conecta.

11. Și partea mea preferată: când nimic nu funcționează, încearcă să îl imbrățisezi. Asta nu înseamnă că îi susții comportamentul ci că încerci să te reconectezi pentru a-i da un motiv să își schimbe comportamentul nedorit și că îi oferi siguranță să își consume supărarea.

 

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create509

5 comentarii la „Cum sa punem limite cu blandete 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu